Geneza biblică - adevăr sau realitate?

În cultura babiloniană, în urma amestecării apelor dulci ale oceanului primordial - Apsu - cu apele sărate reprezentate de Tiamat, au rezultat Lahmu şi Lahamu - grămezi de mâl care într-un final au format pământul. Din uniunea dintre Lahmu şi Lahamu au rezultat zeii Anshar şi Kishar iar ei l-au făcut pe Ea şi fraţii lui. Ea şi fraţii lui se purtau pe deasupra apelor iar acest lucru îi supăra pe Apsu şi Tiamat. Apsu s-a hotărât să-i "scuture" puţin dar aceştia au aflat şi în schimb l-au omorât pe Apsu. Ea s-a cuplat cu zeiţa Damkina şi aceasta l-a născut pe Marduk. Între timp, Tiamat a creat monştri cu scopul de a-l răzbuna pe Apsu şi de a-i pedepsi pe zeii care l-au ucis. Anshar, Anu şi Ea au încercat să-i ţină piept dar în zadar. Marduk le-a propus zeilor să o ucidă el pe Tiamat în schimbul recunoaşterii sale ca stăpân al Universului de către zei. Având acceptul acestora, Marduk şi-a luat fulgerul şi a rapus-o pe Tiamat sfâşiindu-i trupul în două, pentru a forma Cerul şi Pământul. După ce au creat Pământul, constelaţiile şi au împărţit responsabilităţile pentru ceilalţi zei, Marduk l-a pus pe Ea să facă oamenii din oasele şi sângele consortului lui Tiamat, Kingu. Aceste făpturi trebuiau să-i slujească pe zei în special în oraşul sacru Babilon, unde Marduk şi ceilalţi zei trebuiau să aibă un sanctuar.

Miturile egiptene ale creaţiei au luat multe forme, depinzând de perioadă şi de centru religios. În timpurile preistorice, se pare că o zeiţă supremă, câteodată numită Nun, este responsabilă pentru toată creaţia. Se spune că l-a născut pe Atun, creatorul universului. Reminiscenţele acestui spirit creator matern se găsesc în zeiţe mai târzii precum Hathor, Nut si Isis; în vremea Textelor Piramidelor, în care găsim miturile creaţioniste ale Regatului Vechi, forţele masculine au devenit dominante. Anumite aspecte ale creaţionismului egiptean au rămas constante de-a lungul vremii, aceste incluzând o sursă a tuturor lucrurilor în apele primordiale, ele însele reminiscenţe ale Zeiţei-Mamă, prezenţa unui Ochi, şi soarele - creator al cosmosului din haosul apelor înconjurătoare. Soarele, fie el Atun, Ra sau Ptah este de asemenea asociat cu o movilă primordială sau un deal asemănător cu depunerile de mâl lăsate în urmă de apele Nilului în urma inundaţiilor anuale. Aceste movile sunt simbolizate de piramide.

În mitologia greacă, prima dată a fost golul, haosul, din care a ieşit Gaia (Pământul), o fundaţie fermă pentru muntele Olimp şi pentru zeii ce vor locui acolo. Apoi a apărut Tartar (Hades) - un loc adânc în pământ, Erebos - întunericul lui Tartar, Eros - iubirea care domină totul, şi Noaptea (Nyx) însăşi. Aerul (Aether) şi Ziua (Hemera) au luat fiinţă din Nyx şi Erebos. Gaia (Pământul) l-a născut pe Uranos (Cerul). El era egal mamei sale şi o acoperea în întregime. De una singură, Gaia a făcut dealurile, munţii, văile şi marea. S-a împreunat cu soţul-fiul Uranos şi a născut primii zei - Titanii. Printre titanii mai cunoascuţi se numără Oceanus, Tethys, ciclopii, hecatoncheirii, Hyperion, Rhea şi Kronos. Uranos şi Kronos s-au urât din prima şi în urma unor fapte crude ale lui Uranos, Kronos l-a ucis pe Uranos. După multe violenţe şi incesturi, pe care nu le voi menţiona aici pentru că ar dura prea mult, Zeus ajunge la putere după ce-l înlătură pe Kronos.
În ceea ce priveşte crearea omului, sunt multe povestiri. Hesiod spune că o rasă umană de aur a fost creată în vremea lui Kronos. Aceşti oameni au fost ascunşi în măruntaiele pământului pentru a devini spirite bune. Apoi au urmat oamenii din rasa de argint care l-au enervat pe Zeus şi aceştia au fost transformaţi în spiritele lumii de dincolo. A urmat rasa de bronz, o rasă războinică, puternică şi auto-distructivă. Oamenii din rasa asta au fost băgaţi în Hades. Pentru a-i înlocui, Zeus a creat o rasă de eroi, pe care îi ştim din poveştile lui Homer. Aceşi eroi au trecut ca toate celelalte rase dar trăiesc veşnic într-un loc îndepărtat - Insulele Fericiţilor. Rasa care trăieşte acum, după Hesiod, este rasa de fier. Oamenii din rasa asta sunt condamnaţi să muncească, să sufere şi să moară. Aceşti oameni au fost făcuţi de titanul Prometeu din apă şi lut.
(Sursa: "Encyclopedia of Creation Myths" de David Adams Leeming şi Margaret Adams Leeming)

Vroiam să mai menţionez mitologia nordică şi una dintre mitologiile americane dar din motive evidente nu le voi mai dezbate. Dacă vreţi să vă familiarizaţi cu mitologia greacă, vă recomand cu cea mai mare plăcere "Legendele Olimpului" de Alexandru Mitru. Mie cartea asta mi-a stârnit interesul pentru alte mitologii şi m-a făcut să-mi pun foarte multe întrebări, cu toate că le consideram basme, ca un fel de Prâslea cel Voinic şi merele de aur. Mai recomand "Istoria Religiilor" a lui Mircea Eliade, "Miturile esenţiale" şi "Dicţionar de mitologie" ale lui Victor Kernbach. Le gasiţi uşor prin anticariate; eu de acolo mi le-am cumpărat.

Să revenim la poveste. De ce unui creştin, aceste povestiri i se par basme? Câte culturi sunt în lume, atâtea mituri ale creaţiei. De ce mitul creştin este cel adevărat? Prezintă mai multe dovezi decât creaţia din religia zoroastriană par example? Nu voi încerca să demontez miturile mai-sus amintite pentru ca, nu-i aşa, cu toţii ştim ca nu-s adevărate. Dar hai să privim cu un ochi critic mitul creştin al creaţiei şi să vedem ce anume nu se potriveşte. Doamne ajută!

Dumnezeu a zis: Să fie lumină. Şi a fost lumină. Deci lumina a început să existe înaintea "luminătorilor"; ziua şi noaptea, fiind intrinsec asociate cu lumina (soarele), respectiv cu absenţa luminii. Care a fost originea acelor fotoni? Si nu, raspunsul nu e Dumnezeu însuşi pentru că, în cazul ăsta n-ar mai fi avut nevoie de lumină, de la bun început. Prima zi a Creaţiei când a început? Odată cu apariţia luminii sau a existat dintotdeauna?
Apoi în ziua a treia a făcut plantele verzi, din nou, înaintea facerii soarelui. În aceste condiţii fotosinteza ar fi fost imposibilă. În ziua a şasea, Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea "lor".

Ca sa nu mă întind prea mult aici, pentru că vreau să dezvolt un pic mai mult subiectul Edenului o să împart această postare în două. Deci fiţi cu urechile ciulite pentru partea a doua!