Se făcea că trăia odată demult, într-un ţinut îndepărtat o zână mai zână ca Andreea Marin pe care o chema Zina. Şi Zina asta avea grijă de toate animalele vertebrate, în special de păsări. Păsările ei preferate erau cormoranii, cu care stătea de vorba ori de câte ori avea ocazia.
Zina considera că aceste cunoştinţe despre vertebrate şi în special despre păsări trebuiesc transmise mai departe. De aceea, cu acordul lui Tector şi Dexan (care erau şefii pădurii în care se desfăşoară acţiunea), Zina a luat sub îndrumarea sa câţiva spiriduşi şi câteva zâne mai mici să-i înveţe desprea animale.
Printre aceşti spiriduşi se găsea şi un spiriduş cu potenţial mare căruia îi plăceau animalele dar şi mai mult îi plăceau celulele şi moleculele făcute din plastilină. Pe acest spiriduş îl chema Krebs. Krebs avea ambiţii mari. Lui îi plăcea foarte mult plastilina. Credea că o să se joace cu molecule din plastilină toată viaţă. Pentru a se perfecţiona în asta, Krebs s-a pregătit un timp în altă pădure. Într-o pădure dintr-un tărâm îndepărtat în care tetrahidrocannabinolul este legal iar berea are 12%. În acea pădure, Krebs a lucrat cu mecanisme din mahon de ultima generaţie care funcţionau cu apă vie şi scoteau molecule de plastilină în milioane de culori. La el în pădure, Krebs era obişnuit să lucreze cu vreascuri care funcţionau cu fân. Când s-a întors în pădurea lui, viaţa lui Krebs s-a terminat. A aflat că a nimerit sub comanda Zinei pentru că nu a strâns suficiente frunze de-a lungul anilor pentru a se juca cu plastilina. Krebs s-a înfuriat foarte şi s-a dus să vorbească cu Dexan. I-a zis că toată viaţă lui a făcut molecule din plastilină iar acum trebuia să se ocupe de animale.
La început, Dexan i-a dat dreptate apoi i-a dat flit:"Ai dreptate, dar astea sunt legile noastre cretine şi ăsta e regulamentul nostru idiot. Pe astea le respectăm cu sfinţenie şi de la care nu ne abatem decât în interes propriu. Hai valea!"
După această discuţie, Krebs s-a gândit să radă pădurea din temelii cu dinamită. Unele voci susţin că încă se mai gândeşte.
Visul lui Krebs se spulberase. Pentru prima dată i se făcea scârbă de pădurea în care stătuse timp de 4 ani. Trebuia să-şi ia adio de la celulele şi moleculele lui şi trebuia să presteze despre animale de-acum. I se părea că tot universul complotase împotriva lui. Pe de o parte era împăcat cu ideea (0%), pe de altă parte vroia să dea foc pădurii şi să se pişe pe cenuşă (vreo 100%). Pe măsură ce lunile treceau, Krebs era din ce în ce mai dezamăgit şi mai furios. Paharul s-a umplut într-o zi când Zina a scris pe trunchiul unui copac, în văzul tuturor cine e deştept şi cine nu. Krebs s-a încadrat la "cine nu". Atunci Krebs şi-a imaginat-o pe Zina în flăcări.
Dar despre răzbunarea lui Krebs, în episodul următor.
sâmbătă, 31 ianuarie 2009
vineri, 30 ianuarie 2009
"Iasul" sub zapada
Pacat ca dupa aia a dat-o in s.f.-uri si s-a facut numai apa pe jos.
P.S.: alex, asta e pentru tine! (amintirile ma chinuiesc)
P.S.: alex, asta e pentru tine! (amintirile ma chinuiesc)
Despre
Cu ce să încep? Poate cu motivul pentru absenţa mea îndelungată. De fapt au fost mai multe motive: lene, lipsa internetului, treabă, sesiune, examene, alcool, oboseală, lene. Colegul alex, de asemenea, nu mai are de mult timp acces la internet pentru că SRI-ul a găsit planurile lui de a sabota Guvernul şi i-au interzis accesul la www. Deci, ce am făcut în ultima perioadă pe lângă cele enumerate mai sus? M-am uitat la 2 filme pe care aş vrea să le comentez: Cloverfield şi Max Payne.
La Cloverfield m-am uitat pentru că e filmat în stil Blair Witch, care mi-a plăcut. În rest nu are nimic deosebit. Eu stau şi mă întreb oare toate creaturile mutante (a se citi Godzilla) şi lighioanele de pe fundul oceanului atacă oraşul New York? De ce nu atacă Babadagul sau Ushuaia sau vreun cătun de eschimoşi prin Groenlanda. De ce trebuie ele să iasă fix în mijlocul Manhattan-ului? Şi apoi, câtă baterie avea camera aia nenorocită?
Celălalt film e Maximilian Payne. Înţeleg eu că e făcut după joc, dar totuşi, ce e cu aberaţiile alea? Zici că tipul ăla joacă cu cheat-uri. Gloanţele se feresc de el, inamicii golesc magazii întregi de gloanţe spre el şi nu-l nimereşte nimeni, el trage un glonţ şi omoară 7 oameni. Dacă îl nimereşte unul din greşeală, îl nimereşte în umăr de obicei. Chiar dacă are număr infinit de gloanţe, ele întotdeauna se termină când se află faţă în faţă cu inamicul numărul 1 şi o dau parte-n parte. De obicei ăla bun câştiga şi încheie lupta plin de sânge şi cu o vorba plină de înţelepciune şi etică creştină. APOI vine poliţia. Poliţia vine întotdeauna după ce se termină toată distracţia. Apoi acest Max Payne face faţă cu brio hipotermiei după ce bea două flacoane de spirt medicinal Mona şi se duce după aia răi. Altă problemă care mă apăsa: păi tu ca personaj diabolic, deci prin definiţie rău, de ce nu îi tragi un glonţ în cap lu ăla bun? După aia îi mai tragi unu şi apoi încă unu şi încă unu şi încă unu. După aia îi mai tragi unu. După ce îi înlocuieşti creierul cu plumb, îl dai prin maşina de tocat, îl stropeşti cu benzină, îi dai foc iar cenuşa o pulverizezi din avion deasupra oceanului. Te mai complici să îl duci în cine ştie ce uzină abandonată, să îi legi limba de genunchi, să îl atârni deasupra unui cazan cu oţel topit şi să ungi funia cu caşcaval că să o roadă şoarecii şi să cadă în cazan... Pur şi simplu nu e practic.
Apoi mi-am ocupat timpul cubăutul învăţatul, fiind în sesiune. Mai am un examen şi scap. Şi cel mai probabil o restanţă.
La Cloverfield m-am uitat pentru că e filmat în stil Blair Witch, care mi-a plăcut. În rest nu are nimic deosebit. Eu stau şi mă întreb oare toate creaturile mutante (a se citi Godzilla) şi lighioanele de pe fundul oceanului atacă oraşul New York? De ce nu atacă Babadagul sau Ushuaia sau vreun cătun de eschimoşi prin Groenlanda. De ce trebuie ele să iasă fix în mijlocul Manhattan-ului? Şi apoi, câtă baterie avea camera aia nenorocită?
Celălalt film e Maximilian Payne. Înţeleg eu că e făcut după joc, dar totuşi, ce e cu aberaţiile alea? Zici că tipul ăla joacă cu cheat-uri. Gloanţele se feresc de el, inamicii golesc magazii întregi de gloanţe spre el şi nu-l nimereşte nimeni, el trage un glonţ şi omoară 7 oameni. Dacă îl nimereşte unul din greşeală, îl nimereşte în umăr de obicei. Chiar dacă are număr infinit de gloanţe, ele întotdeauna se termină când se află faţă în faţă cu inamicul numărul 1 şi o dau parte-n parte. De obicei ăla bun câştiga şi încheie lupta plin de sânge şi cu o vorba plină de înţelepciune şi etică creştină. APOI vine poliţia. Poliţia vine întotdeauna după ce se termină toată distracţia. Apoi acest Max Payne face faţă cu brio hipotermiei după ce bea două flacoane de spirt medicinal Mona şi se duce după aia răi. Altă problemă care mă apăsa: păi tu ca personaj diabolic, deci prin definiţie rău, de ce nu îi tragi un glonţ în cap lu ăla bun? După aia îi mai tragi unu şi apoi încă unu şi încă unu şi încă unu. După aia îi mai tragi unu. După ce îi înlocuieşti creierul cu plumb, îl dai prin maşina de tocat, îl stropeşti cu benzină, îi dai foc iar cenuşa o pulverizezi din avion deasupra oceanului. Te mai complici să îl duci în cine ştie ce uzină abandonată, să îi legi limba de genunchi, să îl atârni deasupra unui cazan cu oţel topit şi să ungi funia cu caşcaval că să o roadă şoarecii şi să cadă în cazan... Pur şi simplu nu e practic.
Apoi mi-am ocupat timpul cu
joi, 22 ianuarie 2009
A fi sau a nu fi Big Brother
În romanul 1984 al lui George Orwell, Big Brother era personificarea Partidului Comunist. În respectivul roman, fiecare om era monitorizat, fiecare convorbire îi era interceptată iar orice gândire independentă era reprimată.
Imagine din filmul 1984
Ieri a fost votată legea 298 prin care se dă undă verde reţinerii datelor ce privesc convorbirile telefonice, sms-urile şi e-mail-urile. Din câte am înţeles eu, nu se reţine conţinutul efectiv al corespondenţei ci doar datele (numerele de telefon, data, numele daca este cazul, IP-ul, ISP-ul).
Chiar şi aşa nu mi se pare corect. O să mă abţin acum de la folosirea unor cuvinte obscene la adresa dobitocilor comunişti care au votat aberaţia asta. Băi idioţilor, vă mai aduceţi aminte cu ce se ocupa Securitatea?
Am observat că au început şi distinşii noştri conducători să pomenească tot mai mult de terorism. CARE TERORISM? Terorismul nu există aşa cum îl ştim noi. Totul e coordonat de la nivel înalt. Pentru mai multă documentaţie, recomand Zeigeist.
Sunt curios care o să fie pasul următor. Şi mai curios sunt să văd care va fi evoluţia cipurilor RFID. Dar totuşi, parcă n-aş vrea să mă bag în teoria conspiraţiei acum, al cărei adept sunt. Dar azi n-am chef.
Şi se pune problema următoare: dacă eu vreau să fac un atentat, şi ştiu ca-mi sunt interceptate convorbirile, îmi iau o nouă cartelă cu număr şi am rezolvat problema. Sââc!
Ieri a fost votată legea 298 prin care se dă undă verde reţinerii datelor ce privesc convorbirile telefonice, sms-urile şi e-mail-urile. Din câte am înţeles eu, nu se reţine conţinutul efectiv al corespondenţei ci doar datele (numerele de telefon, data, numele daca este cazul, IP-ul, ISP-ul).
Chiar şi aşa nu mi se pare corect. O să mă abţin acum de la folosirea unor cuvinte obscene la adresa dobitocilor comunişti care au votat aberaţia asta. Băi idioţilor, vă mai aduceţi aminte cu ce se ocupa Securitatea?
Am observat că au început şi distinşii noştri conducători să pomenească tot mai mult de terorism. CARE TERORISM? Terorismul nu există aşa cum îl ştim noi. Totul e coordonat de la nivel înalt. Pentru mai multă documentaţie, recomand Zeigeist.
Sunt curios care o să fie pasul următor. Şi mai curios sunt să văd care va fi evoluţia cipurilor RFID. Dar totuşi, parcă n-aş vrea să mă bag în teoria conspiraţiei acum, al cărei adept sunt. Dar azi n-am chef.
Şi se pune problema următoare: dacă eu vreau să fac un atentat, şi ştiu ca-mi sunt interceptate convorbirile, îmi iau o nouă cartelă cu număr şi am rezolvat problema. Sââc!
luni, 12 ianuarie 2009
Youtube stie!
miercuri, 7 ianuarie 2009
Trebuie doar sa ceri
După cum scriam cu ceva timp în urmă (nu caut acu prin arhivă să pun link, va trebui să mă credeţi pe cuvânt), mie îmi place foarte mult zăpada. Din această cauză îmi doream foarte mult să ningă, ca să simtă şi fizicul meu că e iarna. Dar cum la mine acasă în Camerun nu ninge, toate speranţele mele sălăşluiau în aceste ţinuturi boreale în care se găseşte înfipt oraşul Iaşi. Şi m-am bucurat foarte când vedeam că pe măsură ce înaintam spre nord, grosimea stratului de zăpadă creştea o dată cu bucuria resimţită în sufleţelul meu. A nins chiar şi azi iar acum sunt -8 grade C, conform ANM. Deci DA!!! Aşa trebuie să fie iarna, cu zăpadă şi ger.
Acum, în timp ce scriu cu o singură mână, constat că e destul de greu să scrii cu o singură mână, în timp ce cu cealaltă îţi îndeşi mâncare în gât. Şi e şi mai greu să nimereşti diacriticile astea nenorocite pe o tastatură care nu are diacritice desenate pe ea.
Acum, în timp ce scriu cu o singură mână, constat că e destul de greu să scrii cu o singură mână, în timp ce cu cealaltă îţi îndeşi mâncare în gât. Şi e şi mai greu să nimereşti diacriticile astea nenorocite pe o tastatură care nu are diacritice desenate pe ea.
sâmbătă, 3 ianuarie 2009
Banc auzit in tren
Care e diferenţa dintre rapid şi personal?
În rapid se asculta muzică la căşti, în personal se ascultă pe loudspeaker.
În rapid se asculta muzică la căşti, în personal se ascultă pe loudspeaker.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)