Toata lumea il vroia. Dar cel mai mult eu il vroiam. Il doream. Ardeam de nerabdare sa pun mana pe el. Deja imi imaginam viata alaturi de el. Totul era asa de frumos in inchipuirea mea. Totul pana cand deschideam ochii si realizam ca inca nu-l am si ca tot ce vazusem era un vis frumos. Ma confruntam din nou cu realitatea si lipsa lui devenea mult mai acuta. Mi-am potolit de cateva ori setea in parc, la un serviciu fara fir. Dar nu se putea compara. Dupa vreo ora jumate, sedinta se termina. Dar macar il vazusem. Imi reaminteam cum arata.
Abia dupa o luna si 8 zile mi l-au dat. Cata fericire, cata exuberanta. Numarul matricol nu mi s-a parut niciodata mai frumos. Nu mai era nevoie sa-mi tarai calculatorul pana in parc la un amarat de wireless.In sfarsit aveam acces la internet.
Acum, lasand gluma la o parte, mi se pare absurd sa stai o luna si o saptamana fara internet (pe care il platesti dealtfel) doar pentru ca nu ai numarul matricol. Vad ca a prins si la noi ideea din occident de a monitoriza traficul din caminele studentesti. Iar pentru a monitoriza acest trafic, e nevoie de foarte multe date. Printre care si numarul matricol. Iar daca nu ai numarul matricol, nu ai internet. Punct.
Niste paranoici!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Pana la un punct, articolul tau suna cam homo...
e cu substrat, bai! cu metempsihoza si alte alea...
de a monitoriza traficul? :-s...se intampla ceva daca descarc multe lucruri? :-?
nu se intampla nimic grav. cred. la prima abatere iti inchide netu 24 de ore, la a doua, la tot caminul iar la a treia te scoate din camin. sau cel putin asa am auzit.
si voi numai la descarcat va ganditi? mergeti dom'le si cumparati cd-uri originale cum face tot romanul de rand!
:)) yeah..right..numai asta nu face romanul de rand:P
Trimiteți un comentariu