Singurul lucru necesar pentru ca raul sa continue este ca omul sa nu faca nimic

Exact acest lucru l-am simţit azi în Piaţa Unirii, înconjurat de 200-300 de basarabeni. Cu greu am văzut câţiva români. De aceea, fraţi basarabeni, îmi cer scuze pentru că am zis că România e cu voi. România nu-i cu voi. România e cu Becali, e cu Răduleasca, e cu brăilenaca, e cu eleva porno, e cu piticul porno, e cu echipa naţională, e cu manele. Se pare că pe români nu-i interesează de libertatea altor români. Ei când aud de libertate, se gândesc la hârtia aia igienică pe care o numesc ziar.
Iată şi câteva poze de la eveniment. Nu sunt ele grozave, dar sunt.






Sincer, mă aşteptam la mai mult şi din partea blogoreei ieşene. Mă aşteptam ca ăştia care îşi zic blogări să fie mai critici, mai acizi. O chemare la arme, la proteste, la manifestări de solidaritate. Se pare că nu este cazul. Peste tot linişte şi pace. Toţi se dau mari cocoşi dar când vine cazul să facă ceva concret, se dau loviţi.

Oamenii de pe străzile Chişinăului sunt bătuţi, arestaţi, condamnaţi. S-a vărsat sânge. Asta doar pentru că au îndrăznit să vorbească. Asta doar pentru că au îndrăznit să ridice ochii din pământ şi să ceară socoteală comuniştilor. În România avem dreptul să protestăm şi să cerem socoteală conducătorilor fără să fim bătuţi de poliţişti. În Moldova nu-ţi permiţi acest lux. Măcar din respect şi solidaritate pentru oamenii din Chişinău putem să uităm de treburile extrem de importante pe care le facem seara la 8 şi să fim alături de ei măcar jumătate de oră. Măcar atât lucru putem face, pentru că acei oameni când se uită la TV, pe net, oriunde, să vadă că există cineva care îi susţine cât de puţin. Acest puţin este extrem de mult în ochii lor. Şi nu se uită oriunde, se uită la noi. La români. Dar se pare că cer prea mult. Mersul la cumpărături, la plimbare, la băut e mult mai important pentru români decât libertatea altor români.
La Chişinău se flutură steaguri româneşti, în România ni se flutură.

Înainte, pe Băsescu îl vedeai în fiecare zi la televizor dând declaraţii, apararand pe la ştiri, zâmbind cu toată mutră. De când au început acţiunile de la Chişinău, nimeni nu ştie unde e. Oamenii de pe străzile Chişinăului se uită înspre România doar ca să constate că se uită degeaba. Sprijinul nu există. Oamenii care participă la acţiuni de solidaritate, doar atât pot să facă: să-i sprijine moral. Să le arate că din 20 de milioane de români, există câteva sute, poate mii care nu sunt nepăsători de soarta lor. Răspunsul oficial întârzie să apară. România a primit ordin să stea în banca ei şi respectă ordinul. Răspunsul UE se rezumă la o singură propoziţie: îndemnul la calm. Ca o notă de subsol pe pagina unei cărţi. Am citit un mesaj al unui moldovean pe net zicând că în Moldova nu există nici zăcăminte de petrol nici de gaze naturale. De asta nu interesează pe nimeni soarta lor. UE se teme de Rusia de la corecţia aplicată de ruşi când au închis robinetul şi jumate de Europă a îngheţat. Iar România fiind membru, respectă ce zice şefu. Uitasem că românii sunt nişte animale fără sânge în instalaţii şi fără şira spinării.