Tot am aşteptat încă un cutremur, o catastrofă, ceva ca să mai scriu câteva rânduri p'aici, vorba lui alex, da nu s-a întâmplat nimic grav. Adică a mai fost cică un cutremur zilele astea, o rupere de nori, da nu e nimic interesant. Aşa că am decis să fac eu primul pas. Probabil şi forţat umpic de împrejurări.
Azi m-am trezit în zgomot de apocalipsă. După ce m-am dezmeticit mi-am dat seama ce era: muncitorii cu motocacaturile alea care taie iarba. S-a gândit cineva să taie iarba din jurul căminului. Metoda mecanizată, la ora 7 jumate dimineaţa. Şi aveam şi geamul deschis (chiar dacă era închis, tot nu cred că era vreo diferenţă). E ca şi cum ai dormi şi cineva ţi-ar pune râşniţă de cafea la ureche. Mă mir cum de nu aruncat nimeni cu monitoare după muncitori, după cum e obiceiul prin părţile astea.
Stimaţi muncitori, o zi bună vă doresc şi eu!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
O, da...Vechii mei prieteni, iarbagiii, cu trimmerele din dotare...Cate amintiri...Si mai erau si gunoierii, la fel de matinali si de dornici de a-si umple frigiderele.
Da, lasă că îşi fac de cap prin Codrescu. Am camera cu vedere spre curtea interioară şi în fiecare dimineaţă îi aud cum taie iarba, înjură, râd zgomotos, se dau la femeile de serviciu etc.
*kill'em all*
Trimiteți un comentariu