Marimea universului

Uitaţi-vă foarte atent la imaginea de mai jos. Foarte atent.


În partea dreaptă, cam pe la mijloc, în acea dungă maro, se vede un mic punct albastru, de mărimea unui pixel. Acela este Pământul. Mai departe îl las pe Carl Sagan să explice:

Look again at that dot. That's here. That's home. That's us. On it everyone you love, everyone you know, everyone you ever heard of, every human being who ever was, lived out their lives. The aggregate of our joy and suffering, thousands of confident religions, ideologies, and economic doctrines, every hunter and forager, every hero and coward, every creator and destroyer of civilization, every king and peasant, every young couple in love, every mother and father, hopeful child, inventor and explorer, every teacher of morals, every corrupt politician, every "superstar," every "supreme leader," every saint and sinner in the history of our species lived there--on a mote of dust suspended in a sunbeam.

The Earth is a very small stage in a vast cosmic arena. Think of the rivers of blood spilled by all those generals and emperors so that, in glory and triumph, they could become the momentary masters of a fraction of a dot. Think of the endless cruelties visited by the inhabitants of one corner of this pixel on the scarcely distinguishable inhabitants of some other corner, how frequent their misunderstandings, how eager they are to kill one another, how fervent their hatreds.

"Uitaţi-vă încă o dată la acel punct. Acela este aici. Acel punct este casa. Acolo suntem noi. Pe acel punct si-au trăit viaţa toţi cei pe care i-ai iubit, toţi cei pe care i-ai cunoscut, toţi cei de care ai auzit, fiecare om care a fost ceea ce a fost. Agregatul bucuriilor şi suferinţelor noastre, mii de religii, ideologii şi doctrine economice încrezătoare, fiecare vânător şi culegător, fiecare erou şi laş, fiecare creator şi distrugător de civilizaţii, fiecare rege şi ţăran, fiecare cuplu îndrăgostit, fiecare mamă şi tată, copil plin de speranţe, inventator şi explorator, fiecare învăţător de morale, fiecare politician corupt, fiecare "superstar", fiecare "lider suprem", fiecare sfânt şi păcătos din isoria speciei noastre au trăit aici - pe un fir de praf suspendat într-o rază de soare.
Pământul este o scenă foarte mică într-o mare arenă cosmică. Gândiţi-vă la râurile de sânge vărsate de toţi acei generali şi împăraţi pentru a deveni, în glorie şi triumf, stăpâni de moment a unei fracţiuni dintr-un punct. Gândiţi-vă la cruzimile nesfârşite a unor locuitori dintr-un colţ al acestui pixel asupra altor locuitori din alt colţ, cât de frecvente sunt neînţelegerile lor, cât de dornici sunt să se omoare unul pe celălalt, cât de aprinse sunt urile lor." (sursa)

Poza a fost făcută în anul 1990 de către sonda Voyager 1, la scurt timp după ce a părăsit sistemul solar.

Poziţia aproximativă a sondei Voyager când a fost făcută poza

În imaginea următoare este dată mărimea relativă a unor corpuri cereşti pe care le cunoaştem.
Se începe cu planetele sistemului nostru solar iar mărimile sunt proportionale.

Mărimea Soarelui nostru raportat la mărimea stelei VY Canis Majoris, cea mai mare stea cunoscută

Nu e nevoie de mai multe cuvinte.
Întrebarea logică care urmează după această expunere este: cine suntem noi şi cu ce drept afirmăm că tot universul a fost făcut special pentru noi? Cât de ignorant, cât de egoist cât de prost trebuie să fii să crezi că tu eşti centrul universului? Cât de înapoiat tre să fii încât să crezi că tot cerul a fost creat doar ca să avem la ce ne uita noaptea?

Sper să am timp în curând să scriu şi partea a doua.