Cea mai ascultata piesa din Romania in 2010

Am putut vedea întotdeauna dragostea din ochii tăi
[în regulă, în regulă, în regulă]
M-aş simţi atât de frumoasă ţinută în braţele tale
[în regulă, în regulă, în regulă]
Dar a sosit timpul să trăiesc fără tine
Pentru că am pierdut dragostea care o simţeam pentru tine
M-aş simţi atât de frumoasă ţinută în braţele tale
[în regulă, în regulă, în regulă]

refren:

Frumosul meu e timpul să pleci,
Frumosul meu, mă face să... (versul original e "it mades me so..." sau cel putin aşa am găsit. nu ştiu cum se traduce, ba chiar cred că e incorect din punct de vedere gramatical, corect ar fi "it makes me so")
Nimic nu mă doare mai tare,
Am spus... nimic nu mă doare mai tare... nimic

...şi continuă în ritmul ăsta.

Sună bine tare în română, nu?
Asta e o ştire care m-a supărat foarte tare. Până acum am evitat să-mi exprim gusturile muzicale direct pe blog (le puteţi vedea pe pagina de profil), cu unele excepţii dar acum parcă nu mă pot abţine. Ţin să precizez de pe acum că această postare va fi de un subiectivism crunt dar pana la urmă, blogurile exact asta fac: excelează în subiectivism.

De ceva vreme se poate observa un curent, destul de evident, aş zice: fetele care cântă sunt din ce în ce mai dezbrăcate, toată lumea cântă în engleză, o melodie o asculţi de 3-4 ori pe oră, atât la radio cât şi la TV, versurile sunt din ce în ce mai goale şi lipsite de sens şi toată lumea s-a reprofilat pe house. De ce? Pentru că asta se cere. De ce se cere asta? Pentru ca nu se mai ascultă manele că nu mai e la modă, iar singurul curent muzical care se apropie ca simplitate de manele e house-ul. Mă refer strict la creaţia muzicală. Dacă în cazul manelelor există un şablon pe care se pot adăuga "versuri", situaţia nu diferă cu mult în cazul muzicii house; la aceasta se mai adaugă şi câteva efecte electronice şi piesa e gata. Versurile sunt suficient de simple încât par a fi scrise de un elev de şcoală generală, apeşi pe cateva butoane, câteva efecte şi în câteva ore ai creat o piesă care poate ajunge hit dacă este promovată cu insistenţă la radio şi TV. Nu trebuie să aibă nimic special, trebuie doar promovată. Să fie o linie melodică simplă şi două-trei cuvinte care să rămână în cap şi toată lumea o va asculta (unii o vor asculta de nevoie, fie în maxi, fie în tramvai fie la serviciu). Cu timpul te obişnuieşti cu respectiva piesă şi posibila ostilitate faţă de ea va fi transformată într-o acceptare tacită. Şi aşa se naşte un "hit". Nu prin talent sau creaţie artistică ci prin "promovare", prin spam.
De ce toate fetele sunt aproape dezbrăcate? Pentru că sexul vinde. Normal că te uiţi la videoclip ca să vezi fetili şi inevitabil asculţi şi piesa. Probabil se face şi o conexiune între doi neuroni, acolo în creier, şi asociezi respectiva melodie cu fete de genul care apar în videoclip. Deci dacă îţi faci cunoscute preferinţele muzicale în tren sau în tramvai, e posibil să atragi atenţia unei femele asemănătoare celei din videoclip.
De ce în engleză? Pentru că, la ora actuală, orice persoană tânără rupe două-trei cuvinte în engleză, suficient cât să-şi dea seama ce înseamnă "fly, sky, high". În al doile rând, pentru promovarea în afara graniţelor. Se gândesc că daca unii au avut succesuri în afară, înaintea lor, cu
piese cântate în engleză, ei de ce n-ar avea? Şi de cele mai multe ori chiar au.
O altă trăsătură a limbii engleze este aceea că este foarte simplă. Este mai simplă decât limba română. Nu e greu să înveţi câteva versuri în engleză. Mulţi dintre cei care cântă în engleză, abia o vorbesc (vorba unui clasic în viaţă, I see my dead with my eyes).

Bineînţeles, probabil sunt si ramuri ale muzicii house care necesită ceva mai multă creaţie, sunt piese care îmi plac şi mie, nu ştiu dacă se inscriu strict în house sau în sub-genuri diferite. Nu mă pricep, nu mă bag. Cunosc persoane care ascultă astfel de muzică de când le ştiu, de dinainte de a apărea acest curent la noi. Sper să nu se supere pe mine.
Aceasta este strict părerea mea, proprie şi personală.

La un capăt diametral opus se află muzica rock. Din nou, mă refer la creaţie. Iar când spun muzică rock nu mă refer la trupe alcătuite din puşti aflaţi acum la pubertate care ţin trei acorduri şi se adresează puştilor de vârsta lor (deşi mă bucură foarte tare când vad câte un licean cu chitara-n spate, mă face să am speranţe la un viitor bun). Ăia se ascultă eie între ei, e bine că au ales calea muzicii.
Nu nene, mă refer la rock-ul vechi, rock-ul clasic, rock-ul adevărat. Începând cu anii '70 şi terminând cu anii '90. Sunt şi câteva trupe de la începutul anilor '90 care făceau muzică, în special trupe de punk rock.
Dintre toate aceste trupe şi care încă mai cântă, cea mai tare mi se pare Metallica iar chitaristul prim, Kirk Hammett, mi se pare unul dintre cei mai buni din lume la ora actuală.
Metallica este descrisă cel mai bine de către Flea, bassistul de la Red Hot Chili Peppers, când au fost introduşi în Rock and Roll Hall of Fame:



Oamenii ăştia cântă împreună (cu mici excepţii) din '83 şi la aproape 50 de ani încă sunt în stare să ţină concerte de 2-3 ore şi să cânte piese de câte 8 minute.
Şi oricum ar fi, nu cred că alte genuri de muzică sunt în stare să adune sute de mii de oameni, cum se întâmplă la festivalurile rock.

Pe final vă las o piesă de la un astfel de festival, Monsters of Rock, Moscova '91, festival la care au participat între 1,4-1,6 milioane de oameni!




În încheiere vă las câteva strofe de la Paraziţii:

Detest muzica fără mesaj, n-ascult ca boul
Şi refuz constant din start să ascult radioul,
Am puterea sa spun ce cred şi o s-o fac încontinuu
Cand alţii vând prostie pentru bani să-şi facă plinu,
Vă întrebaţi cine vă spală creierul în fiecare zi
Cand staţi pe Taraf şi Etno TV la ore târzii
Eşti exact ce consumi, ce vrei, exact ce cumperi
Şi-ar trebui să-ţi revii în pula mea în loc să te superi.

Later edit: