S-a dus Spirit

Seamănul lui Opportunity s-a dus. Acel mic roboţel care a vrut şi a putut. Acel mic roboţel care timp de 6 ani a trimis informaţii de pe Marte. Orice aş zice acum e de prisos faţă de ceea ce zic oamenii specializaţi în respectivul domeniu. Oricum, este un privilegiu să aduc un omagiu sondei Spirit si contribuţiei imense pe care a adus-o întregii omeniri.


Acest mic roboţel care merită recunoştinţa întregii omeniri merită un loc de cinste în istoria noastră, la fel ca mulţi alţi roboţei care ne-au ajutat să înţelegem mai bine sistemul nostru solar şi să ne găsim un loc în spaţiu.

Să vorbim despre păcate, păcătoşilor!

Un concept de-a dreptul bolnav al creştinismului este acela că fiecare persoană care se naşte este păcătoasă din start. Fără prezumţia de nevinovăţie, fără milă, fără nimic. O mică paranteză: un copil nu devine creştin până nu este botezat, deci, teoretic, sufletul acelui copil nu este salvat şi va ajunge direct în iad. Exerciţiu de imaginaţie pentru creştini: dacă o femeie face avort, e considerat păcat, sufletul acelui copil ajunge în iad pentru că nu e botezat, femeia merită să ardă în focurile iadului, infanticid, creştinii se dau cu curul de pământ că acelui copil nu i s-a acordat dreptul la viaţă, bla bla bla...
Dacă femeia suferă un avort spontan din cauze medicale, sufletul copilului e pierdut, ajunge în iad, contribuie la alimentarea focurilor veşnice din cauză că acum 7000 de ani o femeie a fost păcălită de un şarpe vorbitor să mănânce un măr, tralala, pe cine tragem la răspundere pentru acest biet sufleţel? Pe Doamne-Doamne? Sau Dumnezeu are un plan pentru noi toţi?
Sunt sigur că toată lumea vrea să afle ce plan are pentru un avorton uman. Sau mai mulţi. Aşa, închidem paranteză.

În popor se spune că dacă săvârşeşti un păcat, Dumnezeu te va pedepsi, de cele mai multe ori printr-o boală sau alta. Aşa, ca să-ţi atragă atenţia, să-ţi bată obrazul şi să nu mai faci. Ori asta, ori îţi pune credinţa la încercare.
Din nou exerciţiu de imaginaţie: să presupunem că există o tanti Marghioală într-un sat din România, ajunsă la vârsta de 70 de ani. Ea a fost extrem de credincioasă toată viaţă. A mers în fiecare duminică la biserică, a ţinut fiecare post, şi-a plătit zeciuiala, s-a rugat în fiecare zi, nu a ieşit din cuvântul Bisericii. În urmă cu 10 ani a dat o boală cumplită peste ea care a chinuit-o toţi aceşti ani. De ce era nevoie ca Dumnezeu să-i testeze credinţa după ce l-a slujit o viaţă întreagă?
Felicitări creştinilor pentru unul dintre cei mai sadici zei.
Să revenim. Dacă boala e pedeapsă de la Şefu, de ce merg toţi creştinii la spital să se trateze? Consideră că au fost pedepsiţi pe nedrept? Pun la îndoială deciziile Bărbosului? Asta mi se pare că e un vicleşug de-al credinciosilior de a-l înşela pe Şef prin ştiinţă. Ştiţi voi, pastile, vaccinuri şi toate invenţiile drăceşti ale ateilor masoni satanişti. Păi se poate mai păcătoşilor?
Da ce anume au făcut unii oameni încât să-l supere pe Patron toată viaţa lor?

Un concept şi mai futut al creştinismului e acela de a pasa păcatele mai departe. Ştiţi voi, părinţii suportă consecinţele pentru păcatele copiilor şi/sau viceversa. La asta chiar nu am ce să comentez. Pur şi simplu e strigător la cer revoltător. De aceea, dacă se găseşte vreun mieluşel de-al Domnului să mă lămurească, este mai mult decât binevenit. Să mă considere o oaie din turma Fiului Omului, să mă aducă pe Drumul cel Drept™ . Chiar vă rog, convingeţi-mă să mă întorc la creştinism.

O singura întrebare am: ce ne facem cu cei care suferă dar nu sunt creştini? Suferă şi în viaţa asta suferă şi în cea de după moarte? Ce ziceam mai înainte de sadism?
În clasa a VIII-a, profesoara mea de religie ne-a spus că până şi faptul că respirăm este considerat păcat în faţa Domnului şi că de fiecare dată când inspirăm aer în piept, trebuie să rostim în gând formula "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul". Doamne-ajută că m-am lasat la timp de obiceiurile astea.

Deci iubiţi credincioşi, data viitoare cand vă doare în gât mergeţi la slujitorii Domnului şi urmaţi canonul pentru că, cu siguranţă aţi păcătuit ori cu gândul ori ori cu trupul ori cu mânuţa. Bacilii si streptococii aceia împlinesc voia Domnului, amin!

Ce, la ce vă aşteptaţi când caut pe google cuvânul sin?

Cel mai mare adevăr rostit într-o propoziţie

Toate libertăţile democratice sunt reglementate

Restul aici:http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8637234-noua-disputa-teme-religioase-deputat-pnl-vrea-pedepsirea-comportamentului-intolerant-religios-indiferent-modul-exprimare-public-privat-internet-mail.htm

- deputatul PNL Mirel Talos -

Paştele pe meleaguri ardelene

Anul ăsta am hotărât să facem să facem Paştele într-un loc exotic, de aceea am ales Branul. Am închiriat o cabană cu familionul şi au urmat 3 zile de mâncare, beutură şi leneveală. Exact ce-mi trebuia. De data asta nu am mai vizitat castelul pentru că era prea mare aglomeraţia. Poate altă dată. La întoarcere am luat-o prin Râşnov, nici de data asta nu am văzut cetatea, am continuat cu Poiana Braşov, am urcat cu telecabina pe Postăvaru, unde era zapada de juma de metru iar eu eram în adidaşi şi apoi spre casă.
Din nou, din motive ce ţin de comoditate, voi lăsa pozele să vorbească.

O bucată din masivul Bucegi, vazută din faţa cabanei

O parte din Bran.

Acel vârf din depărtare, din partea draptă mi-a dat mari bătăi de cap pentru că nu ştiam ce e. Când am ajuns acasă, primul lucru pe care l-am făcut, a fost să consult o hartă. Aceea e Măgura Codlea.

Din nou, o bucată din Bucegi

Masivul Piatra Craiului

Sus pe Postăvaru

Cartierul Şchei din Braşov, la poalele Tâmpei

Încă o dată zic, şi probabil voi mai zice de multe ori: între Ardeal şi Moldova este o diferenţă enormă. În Ardeal, de cele mai multe ori simţi că eşti într-o altă ţară.

Scurta mea vizită la Chişinău

La începutul lui aprilie am facut o mică excursie până la Chişinău. Dar din motive diverse (motivul 1, motivul 2, motivul 3) n-am apucat să bag câteva poze aici.
A fost pentru prima dată când am fost în Republică. Prima impresie nu a fost chiar bună. Şoselele sunt mult mai proaste decât la noi (da, se poate!), şoferul conducea de parcă transporta saci cu cartofi şi având în vedere că eu am stat pe ultimul rând al microbuzului, până la Chişinău mi-a transformat ficatul în pateu.
Chişinăul este un oraş frumos, cu multă verdeaţă şi multe case. Îmi pare rău că nu am apucat să vad mai multe din el dar nu se pot face multe într-un oraş în două zile. Am văzut centrul, Muzeul de Istorie Naturală şi traseul de motocros... dar vor mai fi ocazii. Şi în speranţa ca nu mai tre să scriu mai mult, bag pozele.

Arcul de Triumf şi Catedrala

Statuia lui Vlad Ţepeş

Muzeul de Istorie Naturală (a se observa influenţele maure)

Tavanul muzeului

Teatrul Naţional Mihai Eminescu

Traseul de motocros

Oraşul văzut de sus

Palatul Republicii