Cum mi-am petrecut sfârşitul verii II

2. Delta Dunării
Am ajuns la Tulcea pe la amiază şi după berea de rigoare ne-am îmbarcat pe şalupă şi am purces spre Maliuc şi de acolo spre locul de campare. Din deltă nu prea am ce să povestesc mai special, a fost o săptămână plină de relaxare, observaţii ornitologice, băi, bere, focuri de tabără. Aş putea să menţionez că am văzut 3 specii de păsări pe care până atunci nu le-am văzut dar nu cred că interesează pe nimeni. Mai sunt câteva aspecte legate de ornitologie pe care aş putea să le strecor aici dar, din nou, nu cred că interesează pe nimeni.
Noi am aşezat corturile la ceva distanţă de Maliuc, spre lacul Furtuna. Pentru că am avut şi barcă la dispoziţie, ne-am putut învârti un pic pe acolo, am fost pe lacul Crulic si pe Furtuna. Dar pentru că la mine a fost a patra oară când am fost în deltă nu prea m-am obosit să fac poze. Eram prea ocupat cu păsările si cu mâncatul cornacilor (Trapa natans). Prin urmare, pozele sunt cam puţine. Sper să mai primesc cât de curând o serie.

Vedere spre lacul Furtuna, puncul pentru observaţii ornitologice

Corturile

Lacul Crulic

Intratea pe lacul Furtuna

...pe canale

De menţionat o singură întâmplare mai notabilă: stând prea mult la biblioteca locală din Maliuc în aşteptarea vaporului (pentru că mai trebuiau să vină persoane de la Tulcea iar noi trebuia să-i ducem cu barca de la Maliuc la locul de campare), şi din cauza soarelui, m-am cam ameţit. Un pic. Şi la urcarea în barcă ceva nu a ieşit la socoteală, m-am dezechilibrat şi am căzut buluc în barcă. Dar precizia a fost atât de mare încât prima porţiune a corpului care a luat contact cu barca, a fost partea stângă a feţei. Daunele nu au fost ireparabile. Nici pentru mine, nici pentru barcă. În restul zilei am aşezat nişte corturi şi alte activităţi pe care eu nu mi le mai amintesc. Mi le-au povestit prietenii a doua zi.Şi de obosit ce eram, o bună parte a serii am dormit pe jumătate afară din cort. A doua zi nu mai aveam centimetru pătrat de piele pe piciore fără înţepături de ţânţari.

În rest, s-a lecturat în fiecare seară la foc, a fost multă voie bună, oameni minunaţi. Singurul regret al meu a fost că anul ăsta nu am apucat să ajung la Vadu, la mare. Iar asta s-a întâmplat pentru ca am fost la Riga. Despre cum a fost acolo, în episodul viitor.

Cum mi-am petrcut sfârşitul verii I

Nu am mai scris de foarte mult timp pe-aici pentru că lenea e cucoană mare. Şi din cauza căldurii care, până acum mi-a cam strivit sufletul. Dar în ultima vreme am incercat să mă motivez şi iacă-tă-mă-s (sper că am scris corect) din nou pe baricade. Şi pentru că luna august a fost una destul de încarcata pentru mine, o s-o împart în 3 bucăţi (şi ca să nu obosesc scriind, o sa pun multe poze).

1. Rarău-Giumalău

 Drumul Iaşi - Câmpulung e destul de plictisitor pâna treci de Vadu Moldovei, dupa aceea se schimbă total.

În drum spre Câmpulung

Ajunşi în Câmpulung am lăsat maşina şi am purces spre vârf. Am ajuns la cabana Rarău, am ras o bere şi ne-am mai mişcat puţin pe acolo, am facut nişte poze şi apoi ne-am cazat la cabana meteo. Ne-am mai foit un pic pe acolo, am mers înspre Popi până s-a întunecat si în cele din urma ne-am culcat.

Pietrele Doamnei văzute de la cabana Rarău

Vedere înspre Ceahlău de la Piatra Şoimului

Masivul Giumalău, spre care ne-am îndreptat a doua zi

Pe versantul din dreapta se vede drumul construit dinspre Pojorâta

Pietrele Doamnei

Masivul Giumalău; în dreapta jos - cabana Salvamont şi un pic mai sus drumul dinspre Pojorâta

Marea alpină văzută de la cabana meteo

 Traseul spre Giumalău nu e greu dar e destul de lung. Din fericire, Allah a fost cu noi şi am avut vreme foarte bună. A fost senin şi am avut vizibilitate mare, încat am vazut Munţii Rodnei, Ceahlăul şi alţi munţi pe care nu ştiu cum îi cheama.

Pedicuţă (Lycopodium sp.)

Spre vârf...

Privelişte de pe vârful Giumalău înspre Rodnei

Rarăul văzut de pe Giumalău; de acolo plecasem dimineaţa

Panarama de pe Giumalău

 Drumul la vale a fost mai uşor, cu toate că mai mult îmi place urcatul decât coborâtul. Mai mult am fugit până jos. În seara aia am pus cortul lânga cabana Salvamont şi am dormit la cort.
A treia zi am mers la mină (cu ocazia asta am vazut şi floare-de-colţ) şi am pornit spre Codrii Seculari ai Slătioarei cu intenţia de a coborî pe traseul ăla si de a dormi în refugiul din păşunea Todirescu dar acest plan nu s-a materializat şi am pus cortul chiar la marginea păşunii.

Încă se mai vede Giumalăul în partea dreaptă

Cam aşa arăta decorul în care am pus cortul

Spre stânga e traseul care coboră în Codrii Slătioarei (nu se vede în poză)

În ultima zi am început să coborâm pe Moara Dracului, un traseu foarte fain, şi mai fain spre final cand tre să treci prin chei. Numai că la coborâre s-au terminat bateriile şi n-am nici o poza din chei, partea cea mai frumoasă a traseului.

Din păcate e aproape finalizat drumul care urcă din Pojorâta spre Chiril, ceea ce inseamna ca Rarăul va fi disponibil pentru toţi care au maşină. Deci toţi cei cu ceafa lată care înainte nici nu îndrăzneau să se dea jos din maşina pentru ca era efortul prea mare, vor putea să mănânce mici şi să arunce dozele de bere pe munte. Măcar drumul vechi din Câmpulung făcea o triere cât de cât şi nu oricine se aventura pe el. În afară de asta, cabanierul de la meteo spunea că este în discuţie construcţia unei telegondole din Câmpulung până în vârf. Nu va dura mult şi vor apărea şi vilele în locul pădurii şi încetul cu încetul se duce dracu' Rarăul.
Când am ajuns în varful Giumalăului, (ţin să accentuez: în vârful Giumalăului, la 1857 m) erau parcate două maşini de teren acolo. Iar ocupanţii celor două maşini nu se încadrau deloc în peisajul montan (vorbeau foarte tare şi foarte vulgar, sunt sigur că ştiţi tipul acela de oameni).
Înca o chestie care m-a suparat este aceea că am vazut cruci peste tot. Pe traseul de urcare, în drum spre ditai mănăstirea, pe fiecare deluşor, pe fiecare ridicatură de pământ, şi crucioiul din vârful Giumalăului.

Crucioiul din vârful Giumalăului

Este foarte trist că încărcătura spirituală a acestor locuri a fost înlocuită cu "spiritualitatea" creştină.

Despre cum a fost în Delta Dunării veţi afla în episodul viitor.