Camera 21: Cum mi-am petrcut sfârşitul verii I

Nu am mai scris de foarte mult timp pe-aici pentru că lenea e cucoană mare. Şi din cauza căldurii care, până acum mi-a cam strivit sufletul. Dar în ultima vreme am incercat să mă motivez şi iacă-tă-mă-s (sper că am scris corect) din nou pe baricade. Şi pentru că luna august a fost una destul de încarcata pentru mine, o s-o împart în 3 bucăţi (şi ca să nu obosesc scriind, o sa pun multe poze).

1. Rarău-Giumalău

Drumul Iaşi - Câmpulung e destul de plictisitor pâna treci de Vadu Moldovei, dupa aceea se schimbă total.


În drum spre Câmpulung

Ajunşi în Câmpulung am lăsat maşina şi am purces spre vârf. Am ajuns la cabana Rarău, am ras o bere şi ne-am mai mişcat puţin pe acolo, am facut nişte poze şi apoi ne-am cazat la cabana meteo. Ne-am mai foit un pic pe acolo, am mers înspre Popi până s-a întunecat si în cele din urma ne-am culcat.

Pietrele Doamnei văzute de la cabana Rarău

Vedere înspre Ceahlău de la Piatra Şoimului

Masivul Giumalău, spre care ne-am îndreptat a doua zi

Pe versantul din dreapta se vede drumul construit dinspre Pojorâta

Pietrele Doamnei

Masivul Giumalău; în dreapta jos - cabana Salvamont şi un pic mai sus drumul dinspre Pojorâta

Marea alpină văzută de la cabana meteo

Traseul spre Giumalău nu e greu dar e destul de lung. Din fericire, Allah a fost cu noi şi am avut vreme foarte bună. A fost senin şi am avut vizibilitate mare, încat am vazut Munţii Rodnei, Ceahlăul şi alţi munţi pe care nu ştiu cum îi cheama.

Pedicuţă (Lycopodium sp.)


Spre vârf...

Privelişte de pe vârful Giumalău înspre Rodnei

Rarăul văzut de pe Giumalău; de acolo plecasem dimineaţa

Panarama de pe Giumalău

Drumul la vale a fost mai uşor, cu toate că mai mult îmi place urcatul decât coborâtul. Mai mult am fugit până jos. În seara aia am pus cortul lânga cabana Salvamont şi am dormit la cort.
A treia zi am mers la mină (cu ocazia asta am vazut şi floare-de-colţ) şi am pornit spre Codrii Seculari ai Slătioarei cu intenţia de a coborî pe traseul ăla si de a dormi în refugiul din păşunea Todirescu dar acest plan nu s-a materializat şi am pus cortul chiar la marginea păşunii.

Încă se mai vede Giumalăul în partea dreaptă

Cam aşa arăta decorul în care am pus cortul

Spre stânga e traseul care coboră în Codrii Slătioarei (nu se vede în poză)

În ultima zi am început să coborâm pe Moara Dracului, un traseu foarte fain, şi mai fain spre final cand tre să treci prin chei. Numai că la coborâre s-au terminat bateriile şi n-am nici o poza din chei, partea cea mai frumoasă a traseului.

Din păcate e aproape finalizat drumul care urcă din Pojorâta spre Chiril, ceea ce inseamna ca Rarăul va fi disponibil pentru toţi care au maşină. Deci toţi cei cu ceafa lată care înainte nici nu îndrăzneau să se dea jos din maşina pentru ca era efortul prea mare, vor putea să mănânce mici şi să arunce dozele de bere pe munte. Măcar drumul vechi din Câmpulung făcea o triere cât de cât şi nu oricine se aventura pe el. În afară de asta, cabanierul de la meteo spunea că este în discuţie construcţia unei telegondole din Câmpulung până în vârf. Nu va dura mult şi vor apărea şi vilele în locul pădurii şi încetul cu încetul se duce dracu' Rarăul.
Când am ajuns în varful Giumalăului, (ţin să accentuez: în vârful Giumalăului, la 1857 m) erau parcate două maşini de teren acolo. Iar ocupanţii celor două maşini nu se încadrau deloc în peisajul montan (vorbeau foarte tare şi foarte vulgar, sunt sigur că ştiţi tipul acela de oameni).
Înca o chestie care m-a suparat este aceea că am vazut cruci peste tot. Pe traseul de urcare, în drum spre ditai mănăstirea, pe fiecare deluşor, pe fiecare ridicatură de pământ, şi crucioiul din vârful Giumalăului.