Etichete

Se dau imaginile urmatoare:





O sa ziceti "Ei si? 2 poze cu un cersetor ce scotoceste in gunoi...Mare branza! Iar te iei de ei, ca fac 1000 de lei pe zi si ca trebuie ca lumea sa nu le mai dea bani ca sa dispara!"
Foarte adevarat, dar doar in parte...De fapt, ce vreau eu sa evidentiez prin pozele astea doua si povestea lor (ce va urma) e ca uneori punem prea repede etichete oamenilor din jurul nostru. Sau daca nu e cazul vostru, "pun prea repede etichete oamenilor din jurul meu". Si acum povestea:
Eram in gara in Brasov, in tren. Respectivul cersetor sedea calm pe o banca si manca dintr-o punga (probabil covrigei sau ceva biscuiti). Omul era foarte tacticos, domol (poate si din cauza regiunii geografice); scotea cate unul din punga si il ducea la gura, mesteca, apoi altul, altii...Savura fiecare inghititura. La un moment dat a terminat, s-a ridicat, a cautat din priviri un cos de gunoi, l-a gasit, s-a dus spre el si a aruncat ambalajul gol in cos. Toate astea cu acelasi calm, gesturile sale dovedind ca pentru el acest lucru face parte din starea de normalitate.
Dupa 2 zile am calatorit in acelasi compartiment cu 3 englezi, fiecare avand peste 40 de ani, ce venisera in vizita in Romania. Au coborat inaintea mea, lasand in urma lor, intre bancheta si peretele compartimentului, o sticla de plastic goala si o punga cu resturi de mancare.
Atat!

Print si cersetor

As dori sa salut prin intermediul acestui articol campania sustinuta de Primaria Capitalei impreuna cu cateva fundatii umanitare de prevenire a fenomenului cersetoriei, campanie intitulata "Print si Cersetor". Nu de putine ori am spus-o, ca replica la antipatia oamenilor fata de cersetori, ca cersetorii vor exista atat timp cat vor exista fraieri care sa le dea bani. Aceasta campanie tocmai acest lucru incearca sa scoata in evidenta. Ca de cele mai multe ori acesti jegosi si mutilati de pe strada joaca doar un rol, ei in realitate neavand problemele pe care le pretind. Studiile au aratat ca un cersetor "bun" si aflat intr-o zona circulata poate castiga pana la 5000 lei lunar. Ganditi-va, acum, cat castigati voi si cum munciti pentru banii aia. Exista centre speciale care le vin in ajutor "homelesilor", insa acestia le refuza. Si e normal sa faca asa ceva, atat timp cat ei pe strada castiga atatia bani.
Am refuzat intotdeauna sa le dau bani. Nu vreau sa ajut sa cresca un pui de tigan, iar apoi sa existe sansa, fie ea cat de mica, sa imi dea in cap pe strada. Daca nu-i dau bani, exista posibilitatea sa moara de foame si astfel riscul de a fi atacat devine nul. Boschetarilor maturi nu le dau bani, indiferent de motivul invocat de ei, pentru ca stiu ca in 99% din cazuri, cea mai mare parte a banilor o dau pe bautura, tigari sau droguri. Ia dati-le o paine, sa vezi cum se uita la tine...Sau propune-le sa vina sa iti lucreze terenul agricol, in schimbul unei sume de bani si a mancarii, sa vezi, vor? Sunt sigur ca nu.
De aceea, sunt foarte multumit de aceasta campanie si astept si masuri mai drastice impotriva cersetorilor (inchisoare, gazare, transformare in sapun etc.)

Aceasta poza este facuta (cu telefonul mobil) in Piata Unirii din Bucuresti. Este vorba de un panou publicitar, de forma triunghiulara, pe fiecare fata fiind acelasi mesaj; in intersectie (una dintre cele mai aglomerate din oras), sunt 3 astfel de panouri, la distanta de aproximativ 15 metri unul de celalalt (deci o maniera agresiva de promovare)
De asemenea, mai multe informatii gasiti si pe site-ul Politiei Capitalei

P.S.: O campanie similara dintr-o tara din UE:

Un altfel de cersetor

Te lovesti de ei zilnic...Ii vezi pe trotuar, in fata Mitropoliei, in statiile RATP, in mijloacele RATP (acum, vara, aceasta ultima situatie e cea mai greu de suportat) sau iti bat la usa. Au texte din cele mai diverse...Fie poezii cu "copii orfani si fara bani", fie rugaciuni, fie colinde (am auzit una si prin martie), fie cartoane pe care isi scriu of-urile, fie nu zic nimic, preferand doar sa-si etaleze cate un picior amputat sau o portiune de piele arsa. Cele mai intalnite cuvinte in vocabularul lor sunt: "ajutati-ma", "sfanta zi de azi", "ban", "orb", "fecioara Maria", "...dea Dumnezeu sanatate", "imi mai trebuie 1000 de lei sa-mi iau o paine" etc.
De cand sunt in Bucuresti, am mai intalnit si tigani cu acordeonul (si au rutele lor), un tanar care roaga lumea foarte frumos sa-i dea bani pentru copilul din brate, altul care spune doar "mi-e foame...n-am mancat nimic azi...mi-e foame" si categoria cersetorilor de metrou, endemica pentru capitala.
Ieri, insa, mi-a fost dat sa traiesc o experienta pe cat de socanta, pe atat de...placuta...Eram intr-un autobuz care, in traseul sau, acopera si o portiune din centrul orasului (pentru cunoscatori, 385). La un moment dat se urca o femeie pe la 26-27 de ani, cu slapi si sosete in picioare si sapca intoarsa in cap...Mi-am dat seama ca e cersetoare si ma pregateam de "poezie"...Temerea mea s-a implinit...Si a inceput: "A fost odata ca-n povesti/A fost ca niciodata,/Din rude mari împaratesti,/O prea frumoasa fata."
A fost ceva gen "Wow! What the fuck?!?!" Si ea continua strofele, cu o intonatie de scoala generala si fara pauze de respiratie. Am observat ca si lumea din autobuz era mirata. La un moment dat, m-am surprins spunand si eu, in gand, odata cu ea, "Cobori în jos, luceafar blând,/Alunecând pe-o raza,/Patrunde-n casa si în gând/Si viata-mi lumineaza!" (e singura strofa din "Luceafarul" pe care o stiu).
Statiile treceau si poezia continua...Ma intrebam daca o sa recite toate strofele, ca nu stiu daca ii ajungea traseul...Insa la un moment dat s-a oprit si a inceput sa se uite in jur dupa persoane cu bani in mana...A strans vreo 2 lei si a coborat. E riscanta treaba, ca poti sa spui de nebun 10 minute o poezie si sa nu iti dea nimeni nimic. Insa pe mine chiar m-a impresionat si a fost singurul cersetor caruia am avut intentia sa-i dau bani...Nu i-am dat,ca am si eu principiile mele. Imi pare rau ca nu am filmat-o, insa am sa mai merg cu autobuzul respectiv si daca o mai vad o filmez si ii dau si bani, drepturi de imagine...Apoi o postez aici...
Nebanuite sunt caile lui Eminescu...