Cum mi-am petrecut sfârşitul verii II

2. Delta Dunării
Am ajuns la Tulcea pe la amiază şi după berea de rigoare ne-am îmbarcat pe şalupă şi am purces spre Maliuc şi de acolo spre locul de campare. Din deltă nu prea am ce să povestesc mai special, a fost o săptămână plină de relaxare, observaţii ornitologice, băi, bere, focuri de tabără. Aş putea să menţionez că am văzut 3 specii de păsări pe care până atunci nu le-am văzut dar nu cred că interesează pe nimeni. Mai sunt câteva aspecte legate de ornitologie pe care aş putea să le strecor aici dar, din nou, nu cred că interesează pe nimeni.
Noi am aşezat corturile la ceva distanţă de Maliuc, spre lacul Furtuna. Pentru că am avut şi barcă la dispoziţie, ne-am putut învârti un pic pe acolo, am fost pe lacul Crulic si pe Furtuna. Dar pentru că la mine a fost a patra oară când am fost în deltă nu prea m-am obosit să fac poze. Eram prea ocupat cu păsările si cu mâncatul cornacilor (Trapa natans). Prin urmare, pozele sunt cam puţine. Sper să mai primesc cât de curând o serie.

Vedere spre lacul Furtuna, puncul pentru observaţii ornitologice

Corturile

Lacul Crulic

Intratea pe lacul Furtuna

...pe canale

De menţionat o singură întâmplare mai notabilă: stând prea mult la biblioteca locală din Maliuc în aşteptarea vaporului (pentru că mai trebuiau să vină persoane de la Tulcea iar noi trebuia să-i ducem cu barca de la Maliuc la locul de campare), şi din cauza soarelui, m-am cam ameţit. Un pic. Şi la urcarea în barcă ceva nu a ieşit la socoteală, m-am dezechilibrat şi am căzut buluc în barcă. Dar precizia a fost atât de mare încât prima porţiune a corpului care a luat contact cu barca, a fost partea stângă a feţei. Daunele nu au fost ireparabile. Nici pentru mine, nici pentru barcă. În restul zilei am aşezat nişte corturi şi alte activităţi pe care eu nu mi le mai amintesc. Mi le-au povestit prietenii a doua zi.Şi de obosit ce eram, o bună parte a serii am dormit pe jumătate afară din cort. A doua zi nu mai aveam centimetru pătrat de piele pe piciore fără înţepături de ţânţari.

În rest, s-a lecturat în fiecare seară la foc, a fost multă voie bună, oameni minunaţi. Singurul regret al meu a fost că anul ăsta nu am apucat să ajung la Vadu, la mare. Iar asta s-a întâmplat pentru ca am fost la Riga. Despre cum a fost acolo, în episodul viitor.

Cum mi-am petrcut sfârşitul verii I

Nu am mai scris de foarte mult timp pe-aici pentru că lenea e cucoană mare. Şi din cauza căldurii care, până acum mi-a cam strivit sufletul. Dar în ultima vreme am incercat să mă motivez şi iacă-tă-mă-s (sper că am scris corect) din nou pe baricade. Şi pentru că luna august a fost una destul de încarcata pentru mine, o s-o împart în 3 bucăţi (şi ca să nu obosesc scriind, o sa pun multe poze).

1. Rarău-Giumalău

 Drumul Iaşi - Câmpulung e destul de plictisitor pâna treci de Vadu Moldovei, dupa aceea se schimbă total.

În drum spre Câmpulung

Ajunşi în Câmpulung am lăsat maşina şi am purces spre vârf. Am ajuns la cabana Rarău, am ras o bere şi ne-am mai mişcat puţin pe acolo, am facut nişte poze şi apoi ne-am cazat la cabana meteo. Ne-am mai foit un pic pe acolo, am mers înspre Popi până s-a întunecat si în cele din urma ne-am culcat.

Pietrele Doamnei văzute de la cabana Rarău

Vedere înspre Ceahlău de la Piatra Şoimului

Masivul Giumalău, spre care ne-am îndreptat a doua zi

Pe versantul din dreapta se vede drumul construit dinspre Pojorâta

Pietrele Doamnei

Masivul Giumalău; în dreapta jos - cabana Salvamont şi un pic mai sus drumul dinspre Pojorâta

Marea alpină văzută de la cabana meteo

 Traseul spre Giumalău nu e greu dar e destul de lung. Din fericire, Allah a fost cu noi şi am avut vreme foarte bună. A fost senin şi am avut vizibilitate mare, încat am vazut Munţii Rodnei, Ceahlăul şi alţi munţi pe care nu ştiu cum îi cheama.

Pedicuţă (Lycopodium sp.)

Spre vârf...

Privelişte de pe vârful Giumalău înspre Rodnei

Rarăul văzut de pe Giumalău; de acolo plecasem dimineaţa

Panarama de pe Giumalău

 Drumul la vale a fost mai uşor, cu toate că mai mult îmi place urcatul decât coborâtul. Mai mult am fugit până jos. În seara aia am pus cortul lânga cabana Salvamont şi am dormit la cort.
A treia zi am mers la mină (cu ocazia asta am vazut şi floare-de-colţ) şi am pornit spre Codrii Seculari ai Slătioarei cu intenţia de a coborî pe traseul ăla si de a dormi în refugiul din păşunea Todirescu dar acest plan nu s-a materializat şi am pus cortul chiar la marginea păşunii.

Încă se mai vede Giumalăul în partea dreaptă

Cam aşa arăta decorul în care am pus cortul

Spre stânga e traseul care coboră în Codrii Slătioarei (nu se vede în poză)

În ultima zi am început să coborâm pe Moara Dracului, un traseu foarte fain, şi mai fain spre final cand tre să treci prin chei. Numai că la coborâre s-au terminat bateriile şi n-am nici o poza din chei, partea cea mai frumoasă a traseului.

Din păcate e aproape finalizat drumul care urcă din Pojorâta spre Chiril, ceea ce inseamna ca Rarăul va fi disponibil pentru toţi care au maşină. Deci toţi cei cu ceafa lată care înainte nici nu îndrăzneau să se dea jos din maşina pentru ca era efortul prea mare, vor putea să mănânce mici şi să arunce dozele de bere pe munte. Măcar drumul vechi din Câmpulung făcea o triere cât de cât şi nu oricine se aventura pe el. În afară de asta, cabanierul de la meteo spunea că este în discuţie construcţia unei telegondole din Câmpulung până în vârf. Nu va dura mult şi vor apărea şi vilele în locul pădurii şi încetul cu încetul se duce dracu' Rarăul.
Când am ajuns în varful Giumalăului, (ţin să accentuez: în vârful Giumalăului, la 1857 m) erau parcate două maşini de teren acolo. Iar ocupanţii celor două maşini nu se încadrau deloc în peisajul montan (vorbeau foarte tare şi foarte vulgar, sunt sigur că ştiţi tipul acela de oameni).
Înca o chestie care m-a suparat este aceea că am vazut cruci peste tot. Pe traseul de urcare, în drum spre ditai mănăstirea, pe fiecare deluşor, pe fiecare ridicatură de pământ, şi crucioiul din vârful Giumalăului.

Crucioiul din vârful Giumalăului

Este foarte trist că încărcătura spirituală a acestor locuri a fost înlocuită cu "spiritualitatea" creştină.

Despre cum a fost în Delta Dunării veţi afla în episodul viitor.

Etichete

Se dau imaginile urmatoare:





O sa ziceti "Ei si? 2 poze cu un cersetor ce scotoceste in gunoi...Mare branza! Iar te iei de ei, ca fac 1000 de lei pe zi si ca trebuie ca lumea sa nu le mai dea bani ca sa dispara!"
Foarte adevarat, dar doar in parte...De fapt, ce vreau eu sa evidentiez prin pozele astea doua si povestea lor (ce va urma) e ca uneori punem prea repede etichete oamenilor din jurul nostru. Sau daca nu e cazul vostru, "pun prea repede etichete oamenilor din jurul meu". Si acum povestea:
Eram in gara in Brasov, in tren. Respectivul cersetor sedea calm pe o banca si manca dintr-o punga (probabil covrigei sau ceva biscuiti). Omul era foarte tacticos, domol (poate si din cauza regiunii geografice); scotea cate unul din punga si il ducea la gura, mesteca, apoi altul, altii...Savura fiecare inghititura. La un moment dat a terminat, s-a ridicat, a cautat din priviri un cos de gunoi, l-a gasit, s-a dus spre el si a aruncat ambalajul gol in cos. Toate astea cu acelasi calm, gesturile sale dovedind ca pentru el acest lucru face parte din starea de normalitate.
Dupa 2 zile am calatorit in acelasi compartiment cu 3 englezi, fiecare avand peste 40 de ani, ce venisera in vizita in Romania. Au coborat inaintea mea, lasand in urma lor, intre bancheta si peretele compartimentului, o sticla de plastic goala si o punga cu resturi de mancare.
Atat!

Camera 21 iese la aer

Duminica, 10 iulie, bloguletul nostru va da ochii cu lumea reala...Se va intampla la Blog Olympics, o chestie faina de ars grasimile nedorite si de imbunatatit circulatia sangvina. Mai precis, este vorba despre o "competitie" organizata de inoras.ro, cu sprijinul mai multor sponsori, menita sa scoata "bloggerii" la aer liber. Astfel, incepand cu ora 10, pe terenurile de la Decathlon Iasi(din incinta ERA Park) vor avea loc meciuri de fotbal si baschet, avandu-i drept competitori pe iesenii care in timpul liber obisnuiesc sa plictiseasca (sau nu) lumea scriind pe diverse bloguri.
Si cum le mai trebuiau un om si chiar nu mai aveau nicio solutie, au zis sa-mi ofere si mie sansa sa participi intr-una din echipe. Nu stiu ce-o fi fost in capul lui Cipoc sa ma ia in echipa lui, dar promit sa nu-l fac de ras, ca un adevarat student care isi petrecea serile tarzii de vara jucand fotbal la banci in Parcul Expozitiei, langa Casa Vanatorului.
De aceea, va invit pe toti cei care nu aveti somn duminica dimineata sa ma/ne vedeti la lucru...Va asigur ca va veti distra pe cinste!
Mai multe detalii aveti aici
Avem echipa! Avem valoare! Camera-21 e cea mai tare!

S-a dus Spirit

Seamănul lui Opportunity s-a dus. Acel mic roboţel care a vrut şi a putut. Acel mic roboţel care timp de 6 ani a trimis informaţii de pe Marte. Orice aş zice acum e de prisos faţă de ceea ce zic oamenii specializaţi în respectivul domeniu. Oricum, este un privilegiu să aduc un omagiu sondei Spirit si contribuţiei imense pe care a adus-o întregii omeniri.


Acest mic roboţel care merită recunoştinţa întregii omeniri merită un loc de cinste în istoria noastră, la fel ca mulţi alţi roboţei care ne-au ajutat să înţelegem mai bine sistemul nostru solar şi să ne găsim un loc în spaţiu.

Să vorbim despre păcate, păcătoşilor!

Un concept de-a dreptul bolnav al creştinismului este acela că fiecare persoană care se naşte este păcătoasă din start. Fără prezumţia de nevinovăţie, fără milă, fără nimic. O mică paranteză: un copil nu devine creştin până nu este botezat, deci, teoretic, sufletul acelui copil nu este salvat şi va ajunge direct în iad. Exerciţiu de imaginaţie pentru creştini: dacă o femeie face avort, e considerat păcat, sufletul acelui copil ajunge în iad pentru că nu e botezat, femeia merită să ardă în focurile iadului, infanticid, creştinii se dau cu curul de pământ că acelui copil nu i s-a acordat dreptul la viaţă, bla bla bla...
Dacă femeia suferă un avort spontan din cauze medicale, sufletul copilului e pierdut, ajunge în iad, contribuie la alimentarea focurilor veşnice din cauză că acum 7000 de ani o femeie a fost păcălită de un şarpe vorbitor să mănânce un măr, tralala, pe cine tragem la răspundere pentru acest biet sufleţel? Pe Doamne-Doamne? Sau Dumnezeu are un plan pentru noi toţi?
Sunt sigur că toată lumea vrea să afle ce plan are pentru un avorton uman. Sau mai mulţi. Aşa, închidem paranteză.

În popor se spune că dacă săvârşeşti un păcat, Dumnezeu te va pedepsi, de cele mai multe ori printr-o boală sau alta. Aşa, ca să-ţi atragă atenţia, să-ţi bată obrazul şi să nu mai faci. Ori asta, ori îţi pune credinţa la încercare.
Din nou exerciţiu de imaginaţie: să presupunem că există o tanti Marghioală într-un sat din România, ajunsă la vârsta de 70 de ani. Ea a fost extrem de credincioasă toată viaţă. A mers în fiecare duminică la biserică, a ţinut fiecare post, şi-a plătit zeciuiala, s-a rugat în fiecare zi, nu a ieşit din cuvântul Bisericii. În urmă cu 10 ani a dat o boală cumplită peste ea care a chinuit-o toţi aceşti ani. De ce era nevoie ca Dumnezeu să-i testeze credinţa după ce l-a slujit o viaţă întreagă?
Felicitări creştinilor pentru unul dintre cei mai sadici zei.
Să revenim. Dacă boala e pedeapsă de la Şefu, de ce merg toţi creştinii la spital să se trateze? Consideră că au fost pedepsiţi pe nedrept? Pun la îndoială deciziile Bărbosului? Asta mi se pare că e un vicleşug de-al credinciosilior de a-l înşela pe Şef prin ştiinţă. Ştiţi voi, pastile, vaccinuri şi toate invenţiile drăceşti ale ateilor masoni satanişti. Păi se poate mai păcătoşilor?
Da ce anume au făcut unii oameni încât să-l supere pe Patron toată viaţa lor?

Un concept şi mai futut al creştinismului e acela de a pasa păcatele mai departe. Ştiţi voi, părinţii suportă consecinţele pentru păcatele copiilor şi/sau viceversa. La asta chiar nu am ce să comentez. Pur şi simplu e strigător la cer revoltător. De aceea, dacă se găseşte vreun mieluşel de-al Domnului să mă lămurească, este mai mult decât binevenit. Să mă considere o oaie din turma Fiului Omului, să mă aducă pe Drumul cel Drept™ . Chiar vă rog, convingeţi-mă să mă întorc la creştinism.

O singura întrebare am: ce ne facem cu cei care suferă dar nu sunt creştini? Suferă şi în viaţa asta suferă şi în cea de după moarte? Ce ziceam mai înainte de sadism?
În clasa a VIII-a, profesoara mea de religie ne-a spus că până şi faptul că respirăm este considerat păcat în faţa Domnului şi că de fiecare dată când inspirăm aer în piept, trebuie să rostim în gând formula "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul". Doamne-ajută că m-am lasat la timp de obiceiurile astea.

Deci iubiţi credincioşi, data viitoare cand vă doare în gât mergeţi la slujitorii Domnului şi urmaţi canonul pentru că, cu siguranţă aţi păcătuit ori cu gândul ori ori cu trupul ori cu mânuţa. Bacilii si streptococii aceia împlinesc voia Domnului, amin!

Ce, la ce vă aşteptaţi când caut pe google cuvânul sin?

Cel mai mare adevăr rostit într-o propoziţie

Toate libertăţile democratice sunt reglementate

Restul aici:http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8637234-noua-disputa-teme-religioase-deputat-pnl-vrea-pedepsirea-comportamentului-intolerant-religios-indiferent-modul-exprimare-public-privat-internet-mail.htm

- deputatul PNL Mirel Talos -