Peisajul e tipic mediteranean/submediteranean cu versanţi golaşi si vegetaţie sărăcăcioasă.
Crucea mileniului, văzută din fortăreaţa Kale
Se pare că nu numai la români e la modă să-ţi tragi cruce din neoane pe vârful dealului.
Fortăreaţa Kale
Skopje este un oraş care mi-a plăcut mult, în care am vizitat Muzeul de Istorie, Muzeul de Istorie Naturală, fortăreaţa Kale - care era un adevărat muşuroi de arheologi, un oraş cu multe vestigii si monumente arhitectonice, în care ai ce să vezi. Noi am nimerit cred că în cea mai călduroasă zi din an şi probabil ăsta e unul din motivele pentru care berea Skopsko mi s-a părut absolut delicioasă. O altă metodă de a te răcori era să te bagi sub aspersoare in parc, lucru pe care l-am făcut şi noi.
Apoi Branco ne-a dus la un restaurant, unul mai pentru localnici, nu prea era pentru turişti şi acolo am mâncat 5 inşi de 20 de euro până simţeam că pocnesc (lucru greu de realizat pentru mine, cunoscuţii pot să confirme). Am avut la felul I ficăţei cu pătrunjel iar la felul II am avut de mâncat un munte de carne. Totul a fost stins cu rachiu şi vin. Mmm...
A doua zi am plecat spre Tetovo, cu destinaţia Ohrid.
Apoi Branco ne-a dus la un restaurant, unul mai pentru localnici, nu prea era pentru turişti şi acolo am mâncat 5 inşi de 20 de euro până simţeam că pocnesc (lucru greu de realizat pentru mine, cunoscuţii pot să confirme). Am avut la felul I ficăţei cu pătrunjel iar la felul II am avut de mâncat un munte de carne. Totul a fost stins cu rachiu şi vin. Mmm...
A doua zi am plecat spre Tetovo, cu destinaţia Ohrid.
Din nou la drum
În drum spre Ohrid am făcut un popas în Parcul Naţional Mavrovo, mai exact am făcut ocolul lacului Mavrovo.
Aceiaşi biserică scufundată
Seara am ajuns la Ohrid, ne-am cazat, am parcat, ne-am spălat, am mers până în Peştani (parcă) unde am mâncat cea mai mare chestie pe care am mâncat-o vreodată. Un fel de carne tocată prăjită cu brânză în unt. Şi stins cu vin. Apoi de dimineaţă am plecat sa vizităm Ohridul. Las imaginile să vorbească de la sine.
Seara am ajuns la Ohrid, ne-am cazat, am parcat, ne-am spălat, am mers până în Peştani (parcă) unde am mâncat cea mai mare chestie pe care am mâncat-o vreodată. Un fel de carne tocată prăjită cu brânză în unt. Şi stins cu vin. Apoi de dimineaţă am plecat sa vizităm Ohridul. Las imaginile să vorbească de la sine.
Macedonia este ţara care mi-a lăsat cea mai plăcută impresie şi cred că în puţin timp o să depăşească România din toate punctele de vedere.
După o scurtă baie la picioare la Trpejce (ultimele două poze) am plecat spre graniţa cu Halbania.
Dar despre aventurile de la graniţa halbaneză, şi cum am ocolit noi tot lacul Ohrid, în episodul următor.
3 comentarii:
E clar...Te-a batut soarele ala macedonez de pe steagul lor prea mult in cap...25% din pozele din articolul asta sunt cu biserici sau case memoriale ale reprezentantilor bisericii...Crestinule!!!!!
foarte frumos pare a fi...Ce-i drept.. si la noi poti face asemenea poze... Acum totul depinde de oameni.. de mentalitatile pe care le au...
@alex: stii cum e: cand esti la roma, faci precum romanii
@anonim: noi mai avem mult de lucrat pana schimbam mentalitatea
Trimiteți un comentariu