sâmbătă, 26 februarie 2011

Discovery - ultima misiune

Astăzi a avut loc ultima lansare a navetei Discovery în cadrul misiunii STS-133. Aceasta va fi retrasă, după 27 de ani de activitate.



Voi reveni ulterior la acest subiect.



Mai multe informaţii, aici.

miercuri, 23 februarie 2011

Astăzi la ştiri

Victor Ponta despre situatia din vami: Investigatia SRI s-a oprit la seful adjunct al ANAF pentru ca urmatorul era Blejnar/ Regina e Elena Udrea

"Intrebat cine e "regina" vamilor, Victor Ponta a declarat ca are dovezi clare ca regina e cea care ii protejeaza, Elena Udrea".
Asta a declarat Victor Ponta limbricul pesedist, unde altundeva decât la Antena 3. Bun, deci ai dovezi clare că Elena Udrea e şefa vameşilor corupţi, te rugăm să împărtăşeşti aceste informaţii şi cu noi, muritorii de rând. Sau mai bine, mergi şi tu cu dovezile alea la DNA, la procurori, la Consiliul Europei, dă-le la ziare, fă-le publice, fă ceva cu ele. Bag-o pe Udrea la pârnaie. Hai să eradicăm corupţia din ţara asta. Că altfel, sunt doar vorbe în vânt. Că aşa şi eu pot să zic că Victor Ponta şi-o trage la fund prin ganguri cu boschetari. Dar dacă aceste vorbe nu sunt însoţite de nişte dovezi, nu au nici o valoare.
Se pare că e la modă acum ca toată lumea să aibă dovezi. Toţi au. Cred că omul cu cele mai multe dovezi de corupţie de la noi e C.V. Tudor urmat îndeaproape de Valentin Stan.

---
Traian Basescu, la bilantul MAI: Oriunde pui degetul, apar elemente de coruptie. Nu vreau sa aplaude nimeni, ca nu aveti de ce

"Oriunde pui degetul, apar elemente de corupţie". Păi futu-ţi morţii şi răniţii mă-tii, nu ţi se pare că ai si tu oleacă de vină acolo, aşa măcar de obraz... Nu ştii de vorba aia, peştele de la cap se-mpute? Nu crezi că dai dovadă de o nesimţire crasă să vii să spui cât de răspândită e corupţia la noi? Nu ştii că în tot timpul în care ai fost preşedinte nu s-a făcut nimic împotriva corupţiei?
Şi nu vorbi tu de corupţie. De corupţie să vorbim noi, ăştia care trăim în ţara asta. Ăştia care ne lovim zilnic de poliţişti, de funcţionari publici, de doctori, de controlori CFR, de avocaţi, magistraţi şi tot neamul lor.

Voi ăştia toţi politicienii, indiferent de culoarea politică, v-aţi bătut joc de ţara asta. Voi meritaţi să fiţi scoşi în stradă de beregată şi tăiată jugulara ca la porci.

marți, 15 februarie 2011

Cea mai ascultata piesa din Romania in 2010

Am putut vedea întotdeauna dragostea din ochii tăi
[în regulă, în regulă, în regulă]
M-aş simţi atât de frumoasă ţinută în braţele tale
[în regulă, în regulă, în regulă]
Dar a sosit timpul să trăiesc fără tine
Pentru că am pierdut dragostea care o simţeam pentru tine
M-aş simţi atât de frumoasă ţinută în braţele tale
[în regulă, în regulă, în regulă]

refren:

Frumosul meu e timpul să pleci,
Frumosul meu, mă face să... (versul original e "it mades me so..." sau cel putin aşa am găsit. nu ştiu cum se traduce, ba chiar cred că e incorect din punct de vedere gramatical, corect ar fi "it makes me so")
Nimic nu mă doare mai tare,
Am spus... nimic nu mă doare mai tare... nimic


...şi continuă în ritmul ăsta.

Sună bine tare în română, nu?
Asta e o ştire care m-a supărat foarte tare. Până acum am evitat să-mi exprim gusturile muzicale direct pe blog (le puteţi vedea pe pagina de profil), cu unele excepţii dar acum parcă nu mă pot abţine. Ţin să precizez de pe acum că această postare va fi de un subiectivism crunt dar pana la urmă, blogurile exact asta fac: excelează în subiectivism.

De ceva vreme se poate observa un curent, destul de evident, aş zice: fetele care cântă sunt din ce în ce mai dezbrăcate, toată lumea cântă în engleză, o melodie o asculţi de 3-4 ori pe oră, atât la radio cât şi la TV, versurile sunt din ce în ce mai goale şi lipsite de sens şi toată lumea s-a reprofilat pe house. De ce? Pentru că asta se cere. De ce se cere asta? Pentru ca nu se mai ascultă manele că nu mai e la modă, iar singurul curent muzical care se apropie ca simplitate de manele e house-ul. Mă refer strict la creaţia muzicală. Dacă în cazul manelelor există un şablon pe care se pot adăuga "versuri", situaţia nu diferă cu mult în cazul muzicii house; la aceasta se mai adaugă şi câteva efecte electronice şi piesa e gata. Versurile sunt suficient de simple încât par a fi scrise de un elev de şcoală generală, apeşi pe cateva butoane, câteva efecte şi în câteva ore ai creat o piesă care poate ajunge hit dacă este promovată cu insistenţă la radio şi TV. Nu trebuie să aibă nimic special, trebuie doar promovată. Să fie o linie melodică simplă şi două-trei cuvinte care să rămână în cap şi toată lumea o va asculta (unii o vor asculta de nevoie, fie în maxi, fie în tramvai fie la serviciu). Cu timpul te obişnuieşti cu respectiva piesă şi posibila ostilitate faţă de ea va fi transformată într-o acceptare tacită. Şi aşa se naşte un "hit". Nu prin talent sau creaţie artistică ci prin "promovare", prin spam.
De ce toate fetele sunt aproape dezbrăcate? Pentru că sexul vinde. Normal că te uiţi la videoclip ca să vezi fetili şi inevitabil asculţi şi piesa. Probabil se face şi o conexiune între doi neuroni, acolo în creier, şi asociezi respectiva melodie cu fete de genul care apar în videoclip. Deci dacă îţi faci cunoscute preferinţele muzicale în tren sau în tramvai, e posibil să atragi atenţia unei femele asemănătoare celei din videoclip.
De ce în engleză? Pentru că, la ora actuală, orice persoană tânără rupe două-trei cuvinte în engleză, suficient cât să-şi dea seama ce înseamnă "fly, sky, high". În al doile rând, pentru promovarea în afara graniţelor. Se gândesc că daca unii au avut succesuri în afară, înaintea lor, cu
piese cântate în engleză, ei de ce n-ar avea? Şi de cele mai multe ori chiar au.
O altă trăsătură a limbii engleze este aceea că este foarte simplă. Este mai simplă decât limba română. Nu e greu să înveţi câteva versuri în engleză. Mulţi dintre cei care cântă în engleză, abia o vorbesc (vorba unui clasic în viaţă, I see my dead with my eyes).

Bineînţeles, probabil sunt si ramuri ale muzicii house care necesită ceva mai multă creaţie, sunt piese care îmi plac şi mie, nu ştiu dacă se inscriu strict în house sau în sub-genuri diferite. Nu mă pricep, nu mă bag. Cunosc persoane care ascultă astfel de muzică de când le ştiu, de dinainte de a apărea acest curent la noi. Sper să nu se supere pe mine.
Aceasta este strict părerea mea, proprie şi personală.

La un capăt diametral opus se află muzica rock. Din nou, mă refer la creaţie. Iar când spun muzică rock nu mă refer la trupe alcătuite din puşti aflaţi acum la pubertate care ţin trei acorduri şi se adresează puştilor de vârsta lor (deşi mă bucură foarte tare când vad câte un licean cu chitara-n spate, mă face să am speranţe la un viitor bun). Ăia se ascultă eie între ei, e bine că au ales calea muzicii.
Nu nene, mă refer la rock-ul vechi, rock-ul clasic, rock-ul adevărat. Începând cu anii '70 şi terminând cu anii '90. Sunt şi câteva trupe de la începutul anilor '90 care făceau muzică, în special trupe de punk rock.
Dintre toate aceste trupe şi care încă mai cântă, cea mai tare mi se pare Metallica iar chitaristul prim, Kirk Hammett, mi se pare unul dintre cei mai buni din lume la ora actuală.
Metallica este descrisă cel mai bine de către Flea, bassistul de la Red Hot Chili Peppers, când au fost introduşi în Rock and Roll Hall of Fame:



Oamenii ăştia cântă împreună (cu mici excepţii) din '83 şi la aproape 50 de ani încă sunt în stare să ţină concerte de 2-3 ore şi să cânte piese de câte 8 minute.
Şi oricum ar fi, nu cred că alte genuri de muzică sunt în stare să adune sute de mii de oameni, cum se întâmplă la festivalurile rock.

Pe final vă las o piesă de la un astfel de festival, Monsters of Rock, Moscova '91, festival la care au participat între 1,4-1,6 milioane de oameni!




În încheiere vă las câteva strofe de la Paraziţii:
Detest muzica fără mesaj, n-ascult ca boul
Şi refuz constant din start să ascult radioul,
Am puterea sa spun ce cred şi o s-o fac încontinuu
Cand alţii vând prostie pentru bani să-şi facă plinu,
Vă întrebaţi cine vă spală creierul în fiecare zi
Cand staţi pe Taraf şi Etno TV la ore târzii
Eşti exact ce consumi, ce vrei, exact ce cumperi
Şi-ar trebui să-ţi revii în pula mea în loc să te superi.


Later edit:

vineri, 4 februarie 2011

Despre cum se duce la vale scoietatea romaneasca sau despre cannabis... Crâşma Cannabis.

A fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti, povestea unui bar numit Cannabis, în spate la SuperCopou, unde se băga rockăreală, un bar în care te puteai da cu capul de pereţi în linişte, acum cotropit de hausări care dansează "electronic" pe Inna şi care o sug la fel de electronic pe Dj Project. Mi se pare mie sau locurile de dat cu capul sunt din ce în ce mai puţine în Iaşi? Mi se pare mie sau în afară de Tavernă nu se mai poate îmbăta omul calumea?
Cannabis, acum numit B'est Club (sau ceva de genu, muiştii dracu') un bar în care Beck'su costă 4,5 lei şi are gust de zoaie cu care s-a spălat pe jos prin respectiva cârciumă (ca mai tot Beck'su de prin ţară, luare-aş pancreasu-n penis), în care se ascultă muzică pe gustul amatorilor de Gutsă care au dat de haus şi în care nu se merită nici măcar să dai la raţe a ajuns raiul băjeţaşilor de bani gata care abia aşteaptă să spargă vreo 4-500 de lei pe seară.

Deci să nu se aştepte să mai calc pe acolo cel puţtin până la ziua de salariu, zi în care o să sparg cel puţin 50 de lei pe beutură şi biliard.
M-am răzgândit; 10 lei.