sâmbătă, 31 martie 2012

Fara regrete

Am mai gasit un criteriu dupa care sa impart persoanele ce ma inconjoara: dupa cat de rau imi pare dupa ele cand sucombeaza.
Astfel:
1. Persoanele a caror moarte ma intristeaza
Asta e pt mine, inca, un subiect sensibil. Nu-l dezvolt prea mult. Aici se includ persoanele apropiate.
2. Persoanele a caror disparitie mi-e indiferenta
In categoria asta intra chinezul din blocul nr 20, scara Y, etajul 2, apartamentul 6 din oraselul ala amarat din provincia aia si mai amarata din vestul Chinei, nea' Vasile, potcovarul din Vascautii de Deal, boschetarul blond, fara un ochi, din gura de canal prima de dupa colt din Brooklyn etc etc. Pe scurt, aia care nu imi afecteaza viata nici vii, nici morti.
3. Persoanele a caror disparitie ma bucura
Asta e categoria la care am vrut sa ajung. Aici intra:
- Sinucigasii
Cand mai aud pe la TV sau pe net de unu'/una care "si-a incheiat socotelile cu viata", nu pot decat sa ma bucur. Din punctul meu de vedere ala care se sinucide e o persoana slaba psihic. Sa nu poti sa treci peste o piedica (financiara, emotionala) e o dovada de incapacitate de adaptare. Sa alegi sa renunti, in loc sa cauti inca o solutie pt a depasi momentul greu inseamna ca nu esti facut pt a evolua; si stim ca o specie ce nu poate evolua, nu se poate adapta e sortita extinctiei. Ma bucur cand vad ca o persoana s-a sinucis pt ca stiu ca am mai scapat de o persoana psihic instabila, o persoana care, printr-un concurs de imprejurari, mi-ar fi putut influenta viata. Si nu doresc ca viata mea sa stea la mana unei persoane cu probleme la mansarda.
- Smecherii de pe sosele
"Drumul national 'enspe a fost blocat mai bine de o ora din cauza unui accident. Un sofer a apasat prea tare pedala de acceleratie si nu a mai putut mentine controlul masinii, iesind de pe carosabil si ciocnindu-se de un copac de pe marginea drumului. Soferul a murit pe loc. Era singur in masina"
De cate ori nu ati auzit stirea asta? Trecand peste faptul ca acel copac ar fi fost cam ciudat sa fie altundeva inafara de "pe marginea drumului", de astfel de soferi ne "lovim" zilnic in trafic. Depasesc periculos, conduc mult peste limita admisa, se baga peste tine cand nu mai au loc pe banda lor, trec pe rosu la semafor, nu acorda prioritate pietonilor, la trecerea de pietoni. Pe scurt, incalca legea. OK. Cu totii o facem, uneori. Insa eu ma refer la cei care ii pun in pericol pe ceilalti, prin actiunile lor. Ei, eu pe astia nu-i suport si nu m-ar deranja daca s-ar izbi unii in altii pana am scapa de ei (copacul, stalpul sau zidul n-au nicio vina; de ce sa fie implicati in accidente?). Pe unul care incalca in mod constant legea il consider un potential pericol pentru viata mea si a celor din prima categorie a clasificarii mele. Si asa cum nu verific butelia daca scapa gaz cu bricheta, asa nu vreau sa ma intalnesc cu astia pe strada. Deci sa moara toti, ca dau de baut!
- Tiganii
Aici nu comentez decat ca nu ma refer la aia care chiar fac/au facut ceva pt lumea asta.

Atat.

marți, 27 martie 2012

Asta da răsturnare de situaţie!

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. - Ioan 3.36 (link)
...atât de mult a iubit lumea încât la un moment dat, a trimis potop de apă pe pământ pentru a anihila orice urmă de viaţă. A se vedea Potopul.

duminică, 25 martie 2012

Proba anală

Este ora 6. 6 dimineata. Cam pe acum m-am intors din Taverna. Dupa cum bine puteti observa, nu scriu cu diacritice pentru ca nu ma simt in stare. O singura rugaminte am la voi, muritorii de rand, rugamite pe care mi-am exprimat-o si in Taverna: renuntati la blitzuri. Prin definitie, Taverna e un loc semiobscur cu suficienta lumina incat sa-ti dai seama daca bulanesti o fata sau un baiat. Blitzul de la un aparat foto perturba tot feng-shuiul locului si daca e folosit in mod ostentativ, poate provoca mari pagube. Par example, toate retinile mele sunt extrem de sensibile si tre sa fiu foarte atent cu luminile puternice. Asta nu e viata...

In concluzie, sper sa ne auzim maine...

marți, 6 martie 2012

Geneza biblică - adevăr sau realitate?

În cultura babiloniană, în urma amestecării apelor dulci ale oceanului primordial - Apsu - cu apele sărate reprezentate de Tiamat, au rezultat Lahmu şi Lahamu - grămezi de mâl care într-un final au format pământul. Din uniunea dintre Lahmu şi Lahamu au rezultat zeii Anshar şi Kishar iar ei l-au făcut pe Ea şi fraţii lui. Ea şi fraţii lui se purtau pe deasupra apelor iar acest lucru îi supăra pe Apsu şi Tiamat. Apsu s-a hotărât să-i "scuture" puţin dar aceştia au aflat şi în schimb l-au omorât pe Apsu. Ea s-a cuplat cu zeiţa Damkina şi aceasta l-a născut pe Marduk. Între timp, Tiamat a creat monştri cu scopul de a-l răzbuna pe Apsu şi de a-i pedepsi pe zeii care l-au ucis. Anshar, Anu şi Ea au încercat să-i ţină piept dar în zadar. Marduk le-a propus zeilor să o ucidă el pe Tiamat în schimbul recunoaşterii sale ca stăpân al Universului de către zei. Având acceptul acestora, Marduk şi-a luat fulgerul şi a rapus-o pe Tiamat sfâşiindu-i trupul în două, pentru a forma Cerul şi Pământul. După ce au creat Pământul, constelaţiile şi au împărţit responsabilităţile pentru ceilalţi zei, Marduk l-a pus pe Ea să facă oamenii din oasele şi sângele consortului lui Tiamat, Kingu. Aceste făpturi trebuiau să-i slujească pe zei în special în oraşul sacru Babilon, unde Marduk şi ceilalţi zei trebuiau să aibă un sanctuar.

Miturile egiptene ale creaţiei au luat multe forme, depinzând de perioadă şi de centru religios. În timpurile preistorice, se pare că o zeiţă supremă, câteodată numită Nun, este responsabilă pentru toată creaţia. Se spune că l-a născut pe Atun, creatorul universului. Reminiscenţele acestui spirit creator matern se găsesc în zeiţe mai târzii precum Hathor, Nut si Isis; în vremea Textelor Piramidelor, în care găsim miturile creaţioniste ale Regatului Vechi, forţele masculine au devenit dominante. Anumite aspecte ale creaţionismului egiptean au rămas constante de-a lungul vremii, aceste incluzând o sursă a tuturor lucrurilor în apele primordiale, ele însele reminiscenţe ale Zeiţei-Mamă, prezenţa unui Ochi, şi soarele - creator al cosmosului din haosul apelor înconjurătoare. Soarele, fie el Atun, Ra sau Ptah este de asemenea asociat cu o movilă primordială sau un deal asemănător cu depunerile de mâl lăsate în urmă de apele Nilului în urma inundaţiilor anuale. Aceste movile sunt simbolizate de piramide.

În mitologia greacă, prima dată a fost golul, haosul, din care a ieşit Gaia (Pământul), o fundaţie fermă pentru muntele Olimp şi pentru zeii ce vor locui acolo. Apoi a apărut Tartar (Hades) - un loc adânc în pământ, Erebos - întunericul lui Tartar, Eros - iubirea care domină totul, şi Noaptea (Nyx) însăşi. Aerul (Aether) şi Ziua (Hemera) au luat fiinţă din Nyx şi Erebos. Gaia (Pământul) l-a născut pe Uranos (Cerul). El era egal mamei sale şi o acoperea în întregime. De una singură, Gaia a făcut dealurile, munţii, văile şi marea. S-a împreunat cu soţul-fiul Uranos şi a născut primii zei - Titanii. Printre titanii mai cunoascuţi se numără Oceanus, Tethys, ciclopii, hecatoncheirii, Hyperion, Rhea şi Kronos. Uranos şi Kronos s-au urât din prima şi în urma unor fapte crude ale lui Uranos, Kronos l-a ucis pe Uranos. După multe violenţe şi incesturi, pe care nu le voi menţiona aici pentru că ar dura prea mult, Zeus ajunge la putere după ce-l înlătură pe Kronos.
În ceea ce priveşte crearea omului, sunt multe povestiri. Hesiod spune că o rasă umană de aur a fost creată în vremea lui Kronos. Aceşti oameni au fost ascunşi în măruntaiele pământului pentru a devini spirite bune. Apoi au urmat oamenii din rasa de argint care l-au enervat pe Zeus şi aceştia au fost transformaţi în spiritele lumii de dincolo. A urmat rasa de bronz, o rasă războinică, puternică şi auto-distructivă. Oamenii din rasa asta au fost băgaţi în Hades. Pentru a-i înlocui, Zeus a creat o rasă de eroi, pe care îi ştim din poveştile lui Homer. Aceşi eroi au trecut ca toate celelalte rase dar trăiesc veşnic într-un loc îndepărtat - Insulele Fericiţilor. Rasa care trăieşte acum, după Hesiod, este rasa de fier. Oamenii din rasa asta sunt condamnaţi să muncească, să sufere şi să moară. Aceşti oameni au fost făcuţi de titanul Prometeu din apă şi lut.
(Sursa: "Encyclopedia of Creation Myths" de David Adams Leeming şi Margaret Adams Leeming)

Vroiam să mai menţionez mitologia nordică şi una dintre mitologiile americane dar din motive evidente nu le voi mai dezbate. Dacă vreţi să vă familiarizaţi cu mitologia greacă, vă recomand cu cea mai mare plăcere "Legendele Olimpului" de Alexandru Mitru. Mie cartea asta mi-a stârnit interesul pentru alte mitologii şi m-a făcut să-mi pun foarte multe întrebări, cu toate că le consideram basme, ca un fel de Prâslea cel Voinic şi merele de aur. Mai recomand "Istoria Religiilor" a lui Mircea Eliade, "Miturile esenţiale" şi "Dicţionar de mitologie" ale lui Victor Kernbach. Le gasiţi uşor prin anticariate; eu de acolo mi le-am cumpărat.

Să revenim la poveste. De ce unui creştin, aceste povestiri i se par basme? Câte culturi sunt în lume, atâtea mituri ale creaţiei. De ce mitul creştin este cel adevărat? Prezintă mai multe dovezi decât creaţia din religia zoroastriană par example? Nu voi încerca să demontez miturile mai-sus amintite pentru ca, nu-i aşa, cu toţii ştim ca nu-s adevărate. Dar hai să privim cu un ochi critic mitul creştin al creaţiei şi să vedem ce anume nu se potriveşte. Doamne ajută!

Dumnezeu a zis: Să fie lumină. Şi a fost lumină. Deci lumina a început să existe înaintea "luminătorilor"; ziua şi noaptea, fiind intrinsec asociate cu lumina (soarele), respectiv cu absenţa luminii. Care a fost originea acelor fotoni? Si nu, raspunsul nu e Dumnezeu însuşi pentru că, în cazul ăsta n-ar mai fi avut nevoie de lumină, de la bun început. Prima zi a Creaţiei când a început? Odată cu apariţia luminii sau a existat dintotdeauna?
Apoi în ziua a treia a făcut plantele verzi, din nou, înaintea facerii soarelui. În aceste condiţii fotosinteza ar fi fost imposibilă. În ziua a şasea, Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul şi asemănarea "lor".

Ca sa nu mă întind prea mult aici, pentru că vreau să dezvolt un pic mai mult subiectul Edenului o să împart această postare în două. Deci fiţi cu urechile ciulite pentru partea a doua!

sâmbătă, 3 martie 2012

Blog Olympics 2

A fost azi, 03.03, cu ocazia lansarii in lumea virtuala a blogului magazinului Decathlon din Iasi
Si cum serile petrecute in parcul din Copou, cu fotbal la banci, arata ca in camera 21 nu are nimeni scutire la sport, bloguletul nostru a fost reprezentat si la aceasta editie.
De data asta a fost indoor, insa locatia a fost aceeasi: Decathlon Iasi (Era Shopping Center). Organizatorii au fost aceiasi: Decathlon si InOras. Au fost insa alte discipline, anume tenis de masa, streetball si...tir cu arcul.
Din pacate Marcu nu a fost de gasit, pentru a-mi da cateva sfaturi; era doar Anton, insa betonul nu era o prioritate acum. Asa ca faza cu arcul a fost calcaiul lui Ahile.
Am facut parte din echipa galbena, condusa de Pavel. Pana la urma, eu zic ca ne-am descurcat onorabil. Locul 1 la streetball si locul 2 la general nu e chiar rau. De aceea tin sa-mi felicit echipa si bineinteles si adversarii, care au fost pe masura evenimentului: bine pregatiti.
Una peste alta (stiu, suna a film porno) a prins bine o iesire din cotidian. Ramane de vazut cat va tine febra musculara, insa am spus dintotdeauna: daca doare, inseamna ca exista.
Cu multumirile de rigoare aduse organizatorilor, inchei prin a-mi avertiza adversarii ca la editia viitoare voi fi mai bun decat azi!(adica de la 5 voi fi de 6, pe o scala de la 1 la 10). Deci pazea!

P.S.: am asistat la o demonstratie de taekwondo oferita de clubul VIP din Iasi; nu sunt o fire belicoasa, insa daca iti arde de scandal si ai proasta inspiratie sa te legi de un practicant al acestui sport, va trebui sa te obisnuiesti cu tavanul alb al spitalului