Cum mi-am petrecut sfârşitul verii II

2. Delta Dunării
Am ajuns la Tulcea pe la amiază şi după berea de rigoare ne-am îmbarcat pe şalupă şi am purces spre Maliuc şi de acolo spre locul de campare. Din deltă nu prea am ce să povestesc mai special, a fost o săptămână plină de relaxare, observaţii ornitologice, băi, bere, focuri de tabără. Aş putea să menţionez că am văzut 3 specii de păsări pe care până atunci nu le-am văzut dar nu cred că interesează pe nimeni. Mai sunt câteva aspecte legate de ornitologie pe care aş putea să le strecor aici dar, din nou, nu cred că interesează pe nimeni.
Noi am aşezat corturile la ceva distanţă de Maliuc, spre lacul Furtuna. Pentru că am avut şi barcă la dispoziţie, ne-am putut învârti un pic pe acolo, am fost pe lacul Crulic si pe Furtuna. Dar pentru că la mine a fost a patra oară când am fost în deltă nu prea m-am obosit să fac poze. Eram prea ocupat cu păsările si cu mâncatul cornacilor (Trapa natans). Prin urmare, pozele sunt cam puţine. Sper să mai primesc cât de curând o serie.

Vedere spre lacul Furtuna, puncul pentru observaţii ornitologice

Corturile

Lacul Crulic

Intratea pe lacul Furtuna

...pe canale

De menţionat o singură întâmplare mai notabilă: stând prea mult la biblioteca locală din Maliuc în aşteptarea vaporului (pentru că mai trebuiau să vină persoane de la Tulcea iar noi trebuia să-i ducem cu barca de la Maliuc la locul de campare), şi din cauza soarelui, m-am cam ameţit. Un pic. Şi la urcarea în barcă ceva nu a ieşit la socoteală, m-am dezechilibrat şi am căzut buluc în barcă. Dar precizia a fost atât de mare încât prima porţiune a corpului care a luat contact cu barca, a fost partea stângă a feţei. Daunele nu au fost ireparabile. Nici pentru mine, nici pentru barcă. În restul zilei am aşezat nişte corturi şi alte activităţi pe care eu nu mi le mai amintesc. Mi le-au povestit prietenii a doua zi.Şi de obosit ce eram, o bună parte a serii am dormit pe jumătate afară din cort. A doua zi nu mai aveam centimetru pătrat de piele pe piciore fără înţepături de ţânţari.

În rest, s-a lecturat în fiecare seară la foc, a fost multă voie bună, oameni minunaţi. Singurul regret al meu a fost că anul ăsta nu am apucat să ajung la Vadu, la mare. Iar asta s-a întâmplat pentru ca am fost la Riga. Despre cum a fost acolo, în episodul viitor.