A fost odata in Romania

Aceasta istorisire are doua idei distincte: una specifica Romaniei si romanilor, alta rara si ciudata, tinand cont de mioritismul acestor meleaguri (apropo de oaia Miorita...stiti cum se saluta stelistii? "Ce faci 'oaie?").
Care e desfasurarea actiunii...Profitand de cateva zile libere, m-am gandit sa fac o plimbarica pana acasa, in Naspaniul mult iubit. OK. M-am dus la una din agentiile CFR din Bucuresti pentru a-mi procura bilet. La ghiseele de langa mine, coada ca-n vremurile cu lapte, ulei si paine pe cartela. Am auzit vorbind lumea ca cica week-end-ul asta studentii au moca la tren...Eh, asta e...S-au dus vremurile bune...
Ajung acasa si citesc pe net ultima prostire a romanilor cu iz electoral: facilitarea deplasarii tinerilor care sunt departe de casa catre domiciliu, pentru a putea participa la vot. Cum? Pai daca ai intre 18 si 25 de ani, ai un bilet dus-intors pe ruta "casa" - CASA - "casa", cu chefereul. Conditia e sa te intorci pana luni.
Ma uit la inelele de crestere...Astea zic ca inca nu am 25 de ani. Asa ca imi misc hoitul inapoi la agentie, unde ma asez la doua cozi: una de returnat biletul, alta de primit bilet moca. Prima e mai eficienta, asa ca mai raman cu ultima. Trecand peste aspectul ca am stat o ora sa fac 2 pasi inainte, a fost ok.
Cand mai erau doua persoane in fata mea, criza economica apare in cadru: pana de curent. Nu mult...5 secunde...Destul cat sa buleasca serverul si sa faca imposibila emiterea biletelor...Asa ca, dupa vreo juma' de ora de incertitudini si de apropiere de ora inchiderii (20.00), din cei peste 40 de oameni care eram inauntru, am mai ramas vreo 15...Si eu am ajuns din al treilea, primul...De-ar fi mai multe pene de curent din astea!
Dupa inca vreo juma' de ora apare si "tipu' de la cablu"...Peste 10 minute totul era OK. Si uite asa am dat pe un bilet care, in mod normal, costa 61 de lei doar 9 lei (nu mi s-au restituit toti banii dat pe bilet...deh, doar tre sa aiba si parlamentarii bani de Q7).
Tin, insa, sa apreciez felul cum s-au comportat doamnele de la agentia CFR...Au fost un exemplu de cum ar trebui sa fie functionarii publici intr-o tara normala. Au fost politicoase, au aratat interes pentru rezolvarea problemelor clientilor (desi erau constiente ca nu primesc "atentii"), au glumit, ne-au oferit apa celor care stateam de 2-3 ore (multi in picioare) si poate cel mai important, au aratat tot timpul ca le pasa. Nu a contat ca a fost o zi groaznica, cu sute de oameni, galagie, multe date de completat, fara pauza de WC sau tigara, rosii in obraji de la caldura...Nu...Au avut grija sa faca treaba cat mai repede, astfel incat cei care stateau in fata lor sa nu zaboveasca prea mult in sala.
De aceea fac o plecaciune in fata personalului (si nu ma refer la tren) agentiei CFR nr. 1 Bucuresti (strada Brezoianu), in frunte cu sefa de agentie (sau cum se cheama functia dumneaei) si cu doamna de la biroul de informatii. Daca am criticat cu totii lipsa de profesionalism a celor platiti din taxele achitate de noi, suntem obligati sa prezentam, atunci cand exista si reversul medaliei. Toata stima!

P.S.: Ramane la latitudinea voastra sa identificati aspectele romanesti, cele cu care suntem obisnuiti si aspectele care ne dau speranta ca, usor-usor, adie si prin tarisoara noastra de cacat o mireasma vestica.