miercuri, 18 mai 2011

Să vorbim despre păcate, păcătoşilor!

Un concept de-a dreptul bolnav al creştinismului este acela că fiecare persoană care se naşte este păcătoasă din start. Fără prezumţia de nevinovăţie, fără milă, fără nimic. O mică paranteză: un copil nu devine creştin până nu este botezat, deci, teoretic, sufletul acelui copil nu este salvat şi va ajunge direct în iad. Exerciţiu de imaginaţie pentru creştini: dacă o femeie face avort, e considerat păcat, sufletul acelui copil ajunge în iad pentru că nu e botezat, femeia merită să ardă în focurile iadului, infanticid, creştinii se dau cu curul de pământ că acelui copil nu i s-a acordat dreptul la viaţă, bla bla bla...
Dacă femeia suferă un avort spontan din cauze medicale, sufletul copilului e pierdut, ajunge în iad, contribuie la alimentarea focurilor veşnice din cauză că acum 7000 de ani o femeie a fost păcălită de un şarpe vorbitor să mănânce un măr, tralala, pe cine tragem la răspundere pentru acest biet sufleţel? Pe Doamne-Doamne? Sau Dumnezeu are un plan pentru noi toţi?
Sunt sigur că toată lumea vrea să afle ce plan are pentru un avorton uman. Sau mai mulţi. Aşa, închidem paranteză.

În popor se spune că dacă săvârşeşti un păcat, Dumnezeu te va pedepsi, de cele mai multe ori printr-o boală sau alta. Aşa, ca să-ţi atragă atenţia, să-ţi bată obrazul şi să nu mai faci. Ori asta, ori îţi pune credinţa la încercare.
Din nou exerciţiu de imaginaţie: să presupunem că există o tanti Marghioală într-un sat din România, ajunsă la vârsta de 70 de ani. Ea a fost extrem de credincioasă toată viaţă. A mers în fiecare duminică la biserică, a ţinut fiecare post, şi-a plătit zeciuiala, s-a rugat în fiecare zi, nu a ieşit din cuvântul Bisericii. În urmă cu 10 ani a dat o boală cumplită peste ea care a chinuit-o toţi aceşti ani. De ce era nevoie ca Dumnezeu să-i testeze credinţa după ce l-a slujit o viaţă întreagă?
Felicitări creştinilor pentru unul dintre cei mai sadici zei.
Să revenim. Dacă boala e pedeapsă de la Şefu, de ce merg toţi creştinii la spital să se trateze? Consideră că au fost pedepsiţi pe nedrept? Pun la îndoială deciziile Bărbosului? Asta mi se pare că e un vicleşug de-al credinciosilior de a-l înşela pe Şef prin ştiinţă. Ştiţi voi, pastile, vaccinuri şi toate invenţiile drăceşti ale ateilor masoni satanişti. Păi se poate mai păcătoşilor?
Da ce anume au făcut unii oameni încât să-l supere pe Patron toată viaţa lor?

Un concept şi mai futut al creştinismului e acela de a pasa păcatele mai departe. Ştiţi voi, părinţii suportă consecinţele pentru păcatele copiilor şi/sau viceversa. La asta chiar nu am ce să comentez. Pur şi simplu e strigător la cer revoltător. De aceea, dacă se găseşte vreun mieluşel de-al Domnului să mă lămurească, este mai mult decât binevenit. Să mă considere o oaie din turma Fiului Omului, să mă aducă pe Drumul cel Drept . Chiar vă rog, convingeţi-mă să mă întorc la creştinism.

O singura întrebare am: ce ne facem cu cei care suferă dar nu sunt creştini? Suferă şi în viaţa asta suferă şi în cea de după moarte? Ce ziceam mai înainte de sadism?
În clasa a VIII-a, profesoara mea de religie ne-a spus că până şi faptul că respirăm este considerat păcat în faţa Domnului şi că de fiecare dată când inspirăm aer în piept, trebuie să rostim în gând formula "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul". Doamne-ajută că m-am lasat la timp de obiceiurile astea.

Deci iubiţi credincioşi, data viitoare cand vă doare în gât mergeţi la slujitorii Domnului şi urmaţi canonul pentru că, cu siguranţă aţi păcătuit ori cu gândul ori ori cu trupul ori cu mânuţa. Bacilii si streptococii aceia împlinesc voia Domnului, amin!

Ce, la ce vă aşteptaţi când caut pe google cuvânul sin?


16 comentarii:

Vitalie spunea...

ba Abdrei, nu am terminat de citit prima fraza si mi-am dat seama cine a scris articolul..:D:D:D

addi spunea...

asta e bine. incepe lumea sa ma cunoasca ;)

Vladislav spunea...

Ma bucur ca iti pui probleme religioase, dar din teologia primara a frazelor tale, pare foarte reductionist ceea ce scrii. Iar cei care ti-au scurs astfel de ilegalitati teologice sunt simai nestiutori.

Viata este un dar, si chiar daca cineva haituieste aceasta viata, ea ramane un dar, dincolo de avort, pacate stramosesti sau alte consideratiuni compromise ale sufletului uman. Iar daca este un dar, finalitatea ei, este fericita.

Nu este chiar asa, sper sa poti afla oameni care iubesc, sa stii ca sunt foarte putini, si sa aspiri cu forta adevarul crestin.

Cu imbratisare Vlad.

addi spunea...

nu, viata nu este un dar, VIATA ESTE O INTAMPLARE. este pur si simplu o consecinta a unor serii de evenimente complet aleatorii. dar nu despre viata am vorbit eu mai sus ci despre pacat.
te rog sa-ti dai cu parerea referitor la tanti marghioala.
si dezvolta putin ideea de pacat.

care este adevarul crestin? te rog, spune-mi si mie. cine stie, poate daca esti destul de convingator poate ma intorc la crestinism.

fara imbratisari, addi.

Anonim spunea...

Exerciţiu de ne-imaginaţie: să privim bine în jurul nostru şi să vedem cum că cei ce săvârşesc păcate cu duiumul, nu au parte nici de boli, nici de necazuri... Tanti Marghioala este una dintre excepţii! Marea majoritate nu face ceea ce face această neştiută bătrână din exemplul luat de acuzatorul nostru: nici nu merg la biserică, nici nu ţin post, nici nu ţin cont de cuvântul Bisericii... Printre ei, cei mulţi, se numără şi scumpul nostru acuzator! Tânăr şi neliniştit, cu siguranţă! Dar să fac şi eu un exerciţiu de imaginaţie! Am şi eu dreptul, nu-i aşa?

Să presupunem că acest ins se îmbolnăveşte de cancer. Nu-i doresc, Doamne fereşte! Dar să presupunem! Ce va face el? Cu siguranţă, va începe să blesteme, să blasfemieze, să urască pe toţi, să piardă orice noţiune a demniăţii şi, într-un final, poate chiar să se şi sinucidă. Ţin să cred că am dreptate! Însă, eu cred că e sănătos tun! Ca marea majoritate şi nu ca Marghioala lui Dumnezeu. De ce este aşa? Pentru că el şi toţi cei ca el nu ar putea duce Crucea bolii, pentru că nu i-ar ajuta cu nimic, pentru că nu s-ar îndrepta, pentru că nu ar înţelege nimic... Pentru toate acestea Dumnezeu îi lasă pe cei răi în voia lor şi le respectă libertatea! Nu „le bate obrazul” dacă greşesc, căci inutil ar fi! Nimeni nu poate fi mântuit cu forţa!

Iar tanti Marghioala s-a îmbolnăvit pentru că era bătrână!!! Sau nu? De obicei, bătrânii se îmbolnăvesc... Acuzatorul îmi va spune că este vorba de o boală grea. Prea grea! Mai întâi, Dumnezeu nu „testează” credinţa! El ştie tot şi nu e atât de neputincios, încât să facă experimente cu viaţa noastră. Apoi, boala nu e o pedeapsă, ci fie ceva natural, îngăduit de Dumnezeu, fie o urmare a păcatelor, pe care orice om le face, oricât ar fi el de „bisericos”. Păcatele „îmbolnăvesc” sufletul, iar sufletul bolnav, fiind legat indisolubil de trup, transmite şi acestuia starea lui. Exemple? Cel ce nu posteşte, mari şanse are să se îmbolnăvească de stomac sau intestin. Cel ce urăşte, se va imbolnăvi de inimă. Cel desfrânat, va pune la mezat organele sexuale. Unul ca tine, acuzatorule, pentru că îşi foloseşte negativ raţiunea, va avea reale dureri de cap şi chiar afecţiuni cerebrale grave.

Anonim spunea...

Un concept de-a dreptul bolnav al creştinismului este acela că fiecare persoană care se naşte este păcătoasă din start. Fără prezumţia de nevinovăţie, fără milă, fără nimic.

R: Fals! Nimeni nu se naşte păcătos! Ar fi câtuşi de puţin logic să înţelegem încă din start cum că păcatul este o faptă sau un gând care ţin de coordonatele esenţiale ale existenţei umane: conştiinţă, voinţă şi libertate, toate trei prezente cel puţin în prima fază a existenţei. Spun în primă fază, căci după ce păcatul devine un mod de existenţă, toate aceste coordonate se alterează, iar omul devine dependent de ceva anume, dependenţă numită „patimă” sau „păcat generalizat”. Deci, a păcătui înseamnă „a vrea”, „a conştientiza” şi „a fi liber”. Cum poate cel abia născut să vrea şi să conştientizeze în mod liber ceea ce va face? De ce este transformat creştinismul într-o monstruozitate de către cei ce habar nu au cine sunt şi ce anume vor?

Anonim spunea...

O mică paranteză: un copil nu devine creştin până nu este botezat, deci, teoretic, sufletul acelui copil nu este salvat şi va ajunge direct în iad.

R: Să lămurim în continuare! Iadul nu este un loc!!! Nu este o uriaşă hală în care focul arde sub miliarde de cazane în care fierb sufletele celor răi şi pierduţi! Iadul nu este un spaţiu, ci un mod de a fi! Dacă chiar trebuie „localizat”, propun „căutarea” iadului în cea de a patra dimensiune...

Iadul este o stare sufletească, începută de aici şi niciodată finalizată. De exemplu, cel ce a scris afirmaţiile de mai sus este un suflet chinuit de mânie, de o ură neputincioasă şi febrilă împotriva lui Dumnezeu, pe Care oricum nu-L înţelege, un suflet fără de linişte şi apăsat de o cumplită durere. Starea acestuia se va generaliza dincolo de moarte, căpătând nuanţe infinite şi pendulând între deznădejde şi incapabile blesteme la adresa lui Dumnezeu. Şi această stare rea se numeşte pur şi simplu „iad”!

Anonim spunea...

Exerciţiu de imaginaţie pentru creştini: dacă o femeie face avort, e considerat păcat, sufletul acelui copil ajunge în iad pentru că nu e botezat, femeia merită să ardă în focurile iadului, infanticid, creştinii se dau cu curul de pământ că acelui copil nu i s-a acordat dreptul la viaţă, bla bla bla...

R: Acest exerciţiu de imaginaţie începe cu finalul, din păcate! De ce? Pentru că ajunge să considere avortul ca pe un fapt normal, care nu ridică dubii. Aşadar, femeia avortează şi basta! Ca şi cum am spune că mănâncă, doarme şi bea apă. Sau, ca şi cum aş spune: „cineva ucide un om” şi apoi să mă întreb dacă cel ucis ajunge în rai sau în iad...

De ce este considerat normal avortul?!? Îl tragem de urechi pe Dumnezeu pentru ceea ce se întâmplă cu sufletul copilului, însă noi nu avem nici o vină! Noi ucidem, iar Dumnezeu trebuie să fie ghilotinat!

Totuşi, de dragul adevărului, tu, cel ce faci afirmaţii fără să ştii ceva despre Adevăr şi despre Iubirea lui Dumnezeu, (sunt sigur că vei spumega de furie atunci când vei citi despre Iubirea lui Dumnezeu!), aşadar, află că sufletele celor avortaţi NU merg în iad! Am scris mai sus că iadul nu e un loc şi că păcatul se bazează pe libertatea omului. Iar cel ucis de femei pe care unii ca şi tine le-a violat sau le-a folosit ca pe nişte obiecte sexuale, sufletul unui astfel de copil nu ajunge în iad. Sfinţii spun clar că au parte de o stare aparte până la Judecata finală, când dreptatea va ieşi la iveală pe deplin, iar ei vor primi Iubirea pe care nu au fost lăsaţi să o caute.

În plus, nu doar că îţi recomand un limbaj mai uman şi mai demn, dar te mai informez că botezul nu asigură primirea raiului, dar şi că lipsa botezului nu înseamnă neapărat iadul! Enorm de mulţi dintre cei botezaţi nu caută libertatea, demnitatea, liniştea şi pacea interioară, adică raiul. Şi mulţi dintre cei nebotezaţi au parte de ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit şi aici, dar şi în veşnicie, adică de rai. Dar nu insist, căci te văd prea îngust sufleteşte ca să mă poţi înţelege!

Creştinii nu se dau cu... fundul de pământ pentru dreptul la viaţă în zadar! S-ar zice că ţi se pare normal şi logic să ucizi copiii nenăscuţi! Are rost să comentez?!?

Anonim spunea...

Dacă femeia suferă un avort spontan din cauze medicale, sufletul copilului e pierdut, ajunge în iad, contribuie la alimentarea focurilor veşnice din cauză că acum 7000 de ani o femeie a fost păcălită de un şarpe vorbitor să mănânce un măr, tralala, pe cine tragem la răspundere pentru acest biet sufleţel? Pe Doamne-Doamne? Sau Dumnezeu are un plan pentru noi toţi? Sunt sigur că toată lumea vrea să afle ce plan are pentru un avorton uman. Sau mai mulţi. Aşa, închidem paranteză.
R: Avortul spontan nu este un păcat! Repet şi iar repet: ceea ce nu vine din voinţa omului, nu este păcat. Găsesc deja nebună dorinţa celui ce a formulat aceste acuzaţii! Nu ştim ce este creştinismul, dar Îl trimitem pe Dumnezeu în boxa acuzaţilor, fără nici o remuşcare. Afirmaţii ilogice sau invenţii absurde? Nu contează! Cineva trebuie să fie vinovat pentru starea dezastruoasă a lumii! Omul? NU! Deloc! Dumnezeu? Absolut! Numai şi numai El!

Femeia păcălită cu mărul este Eva. Numai că nu e o păcăleală, ci un act de voinţă! În plus, Biblia are un limbaj simbolic, căci nu este vorba de un măr, ci de ceva mult mai complex...

Dar ţin să atrag atenţia asupra unui important aspect. Simplu spus, omul de azi nu mai are nimic în comun cu Eva! Nici cu Adam! Poate că acuzatorul nostru nu a ştiut, ca şi mulţi alţi „creştini”, din păcate, cum că de la Hristos încoace avem o fiinţă nouă. Am fost „rupţi” de Adam şi re-creaţi în fiinţa lui Hristos. Firea umană, ca un pom uriaş, cu mii de rădăcini şi mii de ramuri, a fost scos din „pământul” Adam şi replantat în „Pământul” Hristos. Dar intru în detalii deogmatice, pe care nu le vor pricepe unii... Ideea e că NU mai suferim de pe urma păcatului lui Adam. Nu aveam păcatul lui, ci urmările păcatului lui! Ca şi o pâine, pe care dacă o atinge într-un colţ mucegaiul, întreaga pâine va mucegăi. Adam a greşit, noi am suportat consecinţele. Dar Hristos a curăţit firea noastră... Însă cine să înţeleagă???

Anonim spunea...

ă revenim. Dacă boala e pedeapsă de la Şefu, de ce merg toţi creştinii la spital să se trateze? Consideră că au fost pedepsiţi pe nedrept? Pun la îndoială deciziile Bărbosului? Asta mi se pare că e un vicleşug de-al credinciosilior de a-l înşela pe Şef prin ştiinţă. Ştiţi voi, pastile, vaccinuri şi toate invenţiile drăceşti ale ateilor masoni satanişti. Păi se mai poate păcătoşilor? Da ce anume au făcut unii oameni încât să-l supere pe Patron toată viaţa lor?
R: În nici un fel de proces, acuzatul nu este calomniat! Chiar şi cel din urmă criminal are dreptul la un limbaj demn şi normal. Se pare că toţi, în afară de Dumnezeu... Dar ironia prea des se înfrăţeşte cu prostia!

Şi numai prostia obligă pe cineva anume să ne impute faptul că mergem la spital pentru a ne trata! Chiar trebuie să ne imaginăm că Dumnezeu Se bucură să ne vadă urlând de durere? Acuzatorul nici nu pomeneşte numele lui Iisus Hristos, Dumnezeul creştinilor. De ce? Se teme de acest Nume? Totuşi, Hristos a dat destule semne ale Iubirii Sale faţă de om. Cine este nebunul care să poată crede că Cel ce a murit pe Cruce pentru noi, acum Se bucură când îl vede pe om suferind prin spitale sau pe aiurea?

Contra-exemplu! Un exemplu de adevărată sănătate este Părintele Iustin Pârvu, de la mănăstirea Petru Vodă, care are peste 90 de ani şi nu dă semne că Cel pe Care Îl iubeşte ar vrea şi s-ar bucura să-l vadă chinuindu-se! A fost şi bolnav, a făcut şi închisoare peste 17 ani (pe motive politice!), însă nu aceasta a fost durerea lui! Nu a reproşat nimic Celui de Sus! Are o bucurie şi o pace pe care acuzatorul nostru nu le poate înţelege în ruptul capului! „Şefu’” este Iubire! Iar Dumnezeu se pare că-i răspunde tot cu iubire! Nu-l chinuie, nu-l torturează! Şi, ca acest mare duhovnic, sunt MULŢI creştini!

Anonim spunea...

Un concept şi mai ......al creştinismului e acela de a pasa păcatele mai departe. Ştiţi voi, părinţii suportă consecinţele pentru păcatele copiilor şi/sau viceversa. La asta chiar nu am ce să comentez. Pur şi simplu e strigător la cer revoltător. De aceea, dacă se găseşte vreun mieluşel de-al Domnului să mă lămurească, este mai mult decât binevenit. Să mă considere o oaie din turma Fiului Omului, să mă aducă pe Drumul cel Drept™ . Chiar vă rog, convingeţi-mă să mă întorc la creştinism.

R: Este clar că acuzatorul nu este o oaie din turma lui Hristos! Dar, oaie tot este! I can’t help it!...

Păcatele nu pot fi „pasate”! Păcatul nu este o minge pe care să o arunc în „curtea” altuia, atunci când devine incomod. Dar altfel stă situaţia cu urmările păcatului. Şi, ca să fie puţin mai clar, ţin să accentuez faptul că toţi oamenii au o singură fiinţă. Să ne imaginăm, de exemplu, o pădure uriaşă, formată din miliarde de copaci. Pământul este comun tuturor acestor copaci, aşa cum fiinţa este comună oamenilor. Dar, dacă luăm un copac anume, acesta este înconjurat de alţi copaci, cu care are chiar şi rădăcini comune. Dacă acel copac se îmbolnăveşte, atunci şi copacii din jur vor primi şi ei morbul acelei boli. Dacă boala e gravă, atunci copacii afectaţi nu vor fi doar cei din apropiere, ci chiar cei de pe o arie mai extinsă. Însă, în primul rând, va fi afectat „puietul”, adică copacul cel mai apropiat, care abia a venit la viaţă.

Revenind printre oameni, dar nu şi printre oi, trebuie să accentuez din nou faptul că păcatul este o boală a spiritului şi, implicit, a fiinţei. Dintr-o pereche desfrânată, se va naşte un copil cu reale înclinaţii ultra-erotice, pe plan fizic. Iar pe plan spiritual, după cum am arătat mai sus, bolile sufletului sunt „răni” prin care intră mizeria şi nedreptatea acestei lumi, dar şi dreptatea lui Dumnezeu, care, fără să fie sadic, pune o limită răului în diferite moduri. Căci, fie spus, prea des se uită faptul că Dumnezeu trebuie să fie drept şi să pună o limită răului, care, altfel, ar sugruma lumea.

Anonim spunea...

O singura întrebare am: ce ne facem cu cei care suferă dar nu sunt creştini? Suferă şi în viaţa asta suferă şi în cea de după moarte? Ce ziceam mai înainte de sadism?

R: Iadul nu este o stare garantată celor ce nu sunt creştini! Iadul aparţine celor ce au ignorat propria demnitate şi au uitat că trebuie să fie pur şi simplu oameni. Oricum, am siguranţa faptului că raiul este „plin” de ne-creştini care au ştiut să existe mai frumos decât mulţi dintre creştinii zilelor noastre!
În clasa a VIII-a, profesoara mea de religie ne-a spus că până şi faptul că respirăm este considerat păcat în faţa Domnului şi că de fiecare dată când inspirăm aer în piept, trebuie să rostim în gând formula "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul". Doamne-ajută că m-am lasat la timp de obiceiurile astea.

R: Avem două variante: fie respectiva profesoară este obtuză şi rătăcită, fie acuzatorul nostru minte cu (ne)bună ştiinţă. Înclin spre a doua variantă! Şi mai spun doar că rugăciunea aceasta o practică cei care, mai întâi, au înţeles să fie normali. Adică, cu mult mai mul decât nişte simple animale evoluate!
Deci iubiţi credincioşi, data viitoare cand vă doare în gât mergeţi la slujitorii Domnului şi urmaţi canonul pentru că, cu siguranţă aţi păcătuit ori cu gândul ori ori cu trupul ori cu mânuţa. Bacilii si streptococii aceia împlinesc voia Domnului, amin!

R: Unul la prefectură, altul la primărie, apoi la prefectură... Acuzatorul lui Dumnezeu se întoarce şi el la... spital! Chiar îi recomand din toată inima să mai rămână o ţâră pe acolo...

Eu mă opresc aici şi aştept înţelepţirea unora dintre cei ce şi astăzi ar ucide încă o dată pe Hristos!

addi spunea...

@anomin: da!

Anonim spunea...

Ma, tu sigur nu esti Aghiuta?!
Daca da, vreau sa-mi depun CV!;)

Haules

addi spunea...

imi pare rau dar nu mai facem angajari. vezi daca n-ai fost pe faza acu 7000 de ani? ;)

yonutz89 spunea...

Crestinismul si Biserica in general vede ca cu trecerea timpului pierde tot mai mult teren , iar unii oameni incep sa se mai destepte putin din "evul mediu" al mintii lor - prin urmare incearca prin mijloace teologice sa explice altfel "invataturile" , cumva mai adaptat.

Probabil vor mai trece inca cateva generatii pana cand religia va disparea de tot.

Pace